Lista numerelor

„E foarte greu”, protestezi tu, descurajat.

Ascultă, dacă lupţi, cu harul lui Dumnezeu este de ajuns: vei face abstracţie de interesele tale personale, vei servi pe ceilalţi pentru Dumnezeu şi vei ajuta Biserica acolo unde se dă astăzi bătălia: pe stradă, la uzină, în atelier, la universitate, la serviciu, în mediul tău, printre ai tăi.

Am citit un proverb foarte popular în unele ţări: „Lumea este a lui Dumnezeu, dar Dumnezeu o împrumută celor curajoşi” – iată ce mi-a dat de gândit.

– Ce mai aştepţi?

Domnul a avut pentru noi acest rafinament în dragoste: să ne îngăduie să cucerim pământul pentru El.

El – totdeauna atât de umil – a dorit să se limiteze la a face acest lucru posibil… Nouă ne-a lăsat partea cea mai uşoară şi cea mai plăcută: aceea a acţiunii şi a triumfului.

Lumea… – „Aceasta este treaba noastră” –. Și afirmi asta după ce ţi-ai întors privirea și capul spre cer, cu siguranţa plugarului care-şi trece privirea peste propria-i recoltă: – «regnare Christum volumus» – vrem ca El să domnească peste acest pământ care-I aparţine.

„Este un timp de speranţă şi trăiesc din această comoară. Nu este o frază, Părinte– îmi spui tu–, este o realitate”.

Atunci…, lumea întreagă, toate valorile omeneşti care te atrag cu o forţă enormă – prietenia, arta, ştiinţa, filosofia, teologia, sportul, natura, cultura, sufletele… –, depozitează-le pe toate în speranţă: în speranţa în Cristos.

Lumea este rece, dă impresia că este adormită. – Adesea, din postul tău de observaţie, te uiți la ea cu o privire care i-ar da foc. Să se trezească, Doamne!

– Canalizează-ţi nerăbdarea cu certitudinea că, dacă ştim să ne ardem bine viaţa, vom propaga focul în toate colțurile… şi panorama se va schimba.

Iată sarcina ta de cetăţean creştin: să îți aduci contribuția pentru ca dragostea şi libertatea lui Cristos să domnească peste toate manifestările vieţii moderne: cultura şi economia, munca şi odihna, viaţa de familie şi conviețuirea socială.

O eroare fundamentală de care trebuie să te ferești: a gândi că obiceiurile şi cerinţele – nobile şi legitime – ale timpului şi mediului tău nu pot fi orânduite şi acordate la sfințenia doctrinei morale a lui Isus Cristos.

Observă că am precizat: cele care sunt nobile şi legitime. Celelalte nu au drept de cetăţenie.

Sunt mulţi ani de când am descoperit, cu multă claritate, un criteriu care va fi întotdeauna valabil: societatea, cu îndepărtarea ei de la credinţă şi de la morala creştină, are nevoie de un nou fel de a trăi și de a propaga adevărul etern al Evangheliei: chiar în mijlocul societăţii, al lumii, copiii lui Dumnezeu trebuie să strălucească prin virtuţile lor, ca torțele în întuneric – «quasi lucernae lucentes in caliginoso loco».

Vitalitatea perenă a Bisericii Catolice dă asigurarea că adevărul şi spiritul lui Cristos nu se îndepărtează de diferitele nevoi ale timpurilor.

Pentru a merge pe urmele lui Cristos, apostolul de astăzi nu trebuie să reformeze nimic,dar nici să se dezintereseze de realitatea istorică din jurul lui… – Îi este de ajuns să lucreze precum primii creştini, însufleţind mediul în care se află.

Salutul călduros al unuia dintre fraţii tăi ţi-a amintit, într-o călătorie, că drumurile oneste ale lumii sunt deschise lui Cristos: trebuie doar să pornim pe ele, cu spirit de cuceritori.

Da, Dumnezeu a creat lumea pentru copiii Săi, pentru ca s-o locuiască şi s-o sfinţească: ce aştepţi?