Sunt femei care, având destui copii, nu se încumetă să le spună rudelor şi prietenilor că vor mai aduce pe lume încă unul. Se tem să nu fie criticate de cei care consideră că, acum când există pilula, familia numeroasă este ceva învechit. Evident, în circumstanţele actuale poate fi dificil să te descurci cu o familie cu mulţi copii. Ce ne puteţi spune în legătură cu acest subiect?

Îi binecuvântez pe părinţii care, primind cu bucurie misiunea pe care Domnul le-o încredinţează, au mulţi copii. Şi invit soţii să nu zădărnicească izvoarele vieţii, să aibă spirit supranatural şi curaj pentru a merge mai departe cu o familie numeroasă, dacă le-o dă Dumnezeu.

Când laud familia numeroasă, nu mă refer la aceea care este consecinţa relaţiilor pur fiziologice, ci la aceea care este rodul exercitării virtuţilor creştine, care are un înalt simţ al demnităţii persoanei, care ştie că a dărui copii Domnului nu înseamnă numai a-i zămisli, aducându-i pe lume, ci impune şi o îndelungată muncă de educaţie: a le da viaţă este primul pas, dar nu este totul.

Pot exista cazuri concrete în care voia Domnului – manifestată prin mijloace obişnuite – să fie tocmai aceia ca o familie să nu fie numeroasă. Dar teoriile care fac din limitarea naşterilor un ideal sau o datorie universală ori pur şi simplu generală sunt criminale, anticreştine şi inumane.

A dori să te sprijini pe un pretins spirit posterior Conciliului pentru a te împotrivi ideii de familie numeroasă ar însemna să falsifici şi să denaturezi doctrina creştină. Conciliul Vatican II a proclamat că, dintre soţii care îşi împlinesc misiunea pe care Domnul le-a încredinţat-o, merită o menţiune cu totul specială cei care, de comun acord, acceptă cu mărinimie o descendenţă mai numeroasă pentru a o educa cu demnitate ⁴. Iar Papa Paul al VI-lea, în altă alocuţiune ţinută la 12 februarie 1966, comenta astfel: Conciliul Vatican II, care s-a încheiat de curând, trebuie să le insufle soţilor creştini spiritul generozităţii pentru a spori noul Popor al lui Dumnezeu... Amintiţi-vă mereu că această extindere a Împărăţiei Domnului şi a posibilităţilor de pătrundere a Bisericii printre oameni, ca să-i îndrume spre mântuirea şi cea eternă şi cea pământească, este încredinţată şi generozităţii voastre.

Nu numărul în sine este decisiv: a avea mulţi sau puţini copii nu este suficient pentru ca o familie să fie mai mult sau mai puţin creştină. Importantă este corectitudinea cu care se trăieşte viaţa matrimonială. Adevărata dragoste reciprocă transcende cuplul bărbat - nevastă şi se extinde la roadele lor naturale: copiii. Egoismul, dimpotrivă, ajunge să coboare această dragoste la simpla satisfacere a instinctului şi distruge legătura între părinţi şi copii. Cu greu va putea cineva să se simtă fiu bun – fiu adevărat – al părinţilor lui, dacă crede că a venit pe lume împotriva voinţei lor, că nu s-a născut dintr-o dragoste curată, ci dintr-o imprudenţă sau o greşeală de calcul.

Spuneam că, în sine, numărul copiilor nu este determinant. Totuşi, văd limpede că atacurile împotriva familiilor numeroase provin din lipsa credinţei, fiind produse de un mediu social incapabil să înţeleagă generozitatea şi care încearcă să ascundă egoismul şi anumite practici de nemărturisit invocând motive aparent altruiste. Există paradoxul că ţările unde se face mai multă propagandă pentru controlul natalităţii – şi de unde se impune această practică şi în alte ţări – sunt tocmai acelea care au atins un nivel de viaţă mai înalt. S-ar putea ţine cont, eventual, de argumentele lor cu caracter economic şi social, dacă tocmai aceste argumente le-ar îndemna să renunţe la o parte din marea bogăţie de care se bucură în favoarea persoanelor nevoiaşe. Până atunci însă, este greu să nu te gândeşti că, în realitate, ceea ce determină această argumentare este hedonismul şi o ambiţie de dominaţie politică, de neocolonialism demografic.

Nu ignor problemele grave de care suferă omenirea, şi nici dificultăţile concrete care pot apărea în viaţa unei anumite familii: mă gândesc adesea la asta şi mi se umple de compasiune inima de părinte pe care, fiind creştin şi preot, sunt obligat s-o am. Dar nu este drept să se caute soluţia pe aceste căi.