«Non habemus hic manentem civitatem» – locuinţa noastră definitivă nu este pe acest pământ. – Şi, pentru ca să nu uităm, acest adevăr ne apare crud, câteodată, în ceasul morţii: lipsă de înţelegere, persecuţie, dispreţ… – Şi, totdeauna, singurătatea, pentru că – chiar dacă am fi înconjurați de afecţiune – fiecare moare singur.

– Să desfacem toate otgoanele! Să ne pregătim mereu pentru această trecere, care ne va conduce la prezenţa veşnică a Preasfintei Treimi.