Da, a fost foarte mare bucuria mea, şi pentru că era confirmat din nou un apostolat atât de drag Opus Dei, apostolatul ad fidem, care nu respinge pe nicio persoană, şi îi admite pe necreştini, pe atei, pe păgâni, pentru ca în măsura posibilului să participe la bunurile spirituale ale Asociaţiei¹⁴ noastre: acest lucru are o lungă istorie, de durere şi de loialitate pe care am povestit-o cu alte ocazii. De aceea repet, fără teamă, că eu consider o râvnă ipocrită, mincinoasă, cea care ne îndeamnă să îi tratăm bine pe cei care sunt departe, în timp ce îi călcăm în picioare sau îi dispreţuim pe cei care trăiesc aceeaşi credinţă cu a noastră. Nu cred nici că îţi pasă de ultimul sărman de pe stradă, dacă îi martirizezi pe cei din casa ta; dacă rămâi indiferent la bucuriile lor, la durerile lor şi la neplăcerile lor; dacă nu te străduieşti să înţelegi sau să treci cu vederea defectele lor, dacă nu sunt o ofensă împotriva lui Dumnezeu.