Lista numerelor

Trebuie să fim exigenţi cu noi în viaţa cotidiană, cu scopul de a nu inventa false probleme, nevoi artificiale care până la urmă apar din îngâmfare, din capriciu, dintr-un spirit comod şi leneş. Trebuie să mergem la Dumnezeu cu pas rapid, fără greutăţi inventate, nici piedici care să îngreuneze mersul. Tocmai pentru că sărăcia de spirit nu constă în a nu avea, ci în a fi cu adevărat desprinşi, trebuie să rămânem atenţi să nu ne înşelăm cu motive imaginare de forţă majoră. Căutaţi ceea ce este suficient, căutaţi ceea ce ajunge. Şi să nu vreţi mai mult. Ceea ce depăşeşte, este împovărare, nu uşurare; apăsare, în loc de înălţare²⁹.

Dând aceste sfaturi, nu pornesc de la situaţii ciudate, anormale sau complicate. Ştiu pe cineva care folosea, ca semne de carte, nişte hârtii pe care scria rugăciuni jaculatorii care îl ajutau să se menţină în prezenţa lui Dumnezeu. Şi i s-a trezit dorinţa de a păstra cu dragoste acea comoară, până când şi-a dat seama că se agăţa de acele hârtii fără valoare. Vedeţi ce model de virtute! Nu mă deranjează să vă arăt toate mizeriile mele, dacă v-ar folosi la ceva. M-am dat de gol un pic, pentru că, poate şi ţie ţi se întâmplă ceva asemănător: cărţile tale, hainele tale, masa ta..., idolii tăi mărunţi.

În cazuri ca acestea, vă recomand să vă consultaţi cu directorul vostru spiritual, fără infantilism sau scrupule. Uneori, va fi suficientă, ca remediu, mica mortificare de a renunţa la a folosi ceva pentru o scurtă perioadă. Sau, în altă ordine de idei, nu se întâmplă nimic dacă într-o zi renunţi la mijlocul de transport pe care îl foloseşti de obicei şi dai de pomană suma pe care ai cheltui-o, chiar dacă sunt foarte puţini bani. În orice caz, dacă ai spiritul desprinderii, nu vei înceta să descoperi ocazii continue, discrete şi eficiente de a-l practica.

După ce mi-am deschis sufletul în faţa voastră, trebuie să vă mărturisesc de asemenea că am un ataşament la care nu aş vrea să renunţ niciodată: cel de a vă iubi cu adevărat pe toţi. Am învăţat asta de la cel mai bun Învăţător, şi mi-ar plăcea să-i urmez cu cea mai mare fidelitate exemplul, iubind fără limite sufletele, începând cu cele care mă înconjoară. Nu vă mişcă această caritate arzătoare – această duioşie! – a lui Isus Cristos, pe care o foloseşte evanghelistul pentru a-l desemna pe unul dintre discipolii săi: Quem diligebat Iesus³⁰; Acela pe care îl iubea Isus.

Încheiem cu o reflecţie pe care ne-o oferă evanghelia din Liturghia de azi: Şase zile înaintea Paştilor Isus veni apoi la Betania, unde locuia Lazăr, pe care îl înviase din morţi. Acolo dădură un ospăţ în cinstea lui şi Marta servea, iar Lazăr era cu el printre comeseni. Maria luă atunci o livră de parfum de nard curat foarte preţios şi unse picioarele lui Isus, iar apoi le şterse cu părul ei. Şi se umplu casa de mireasma parfumului³¹. Ce dovadă atât de clară de mărinimie, risipa Mariei! Iuda se lamentează că s-a risipit un parfum care valora – în lăcomia lui, îşi făcuse foarte bine calculele – cel puţin trei sute de dinari³².

Adevărata desprindere ne face să fim foarte generoşi cu Dumnezeu şi cu fraţii noştri; să ne mobilizăm, să căutăm mijloace, să facem eforturi pentru a-i ajuta pe cei aflaţi în nevoie. Un creştin nu poate să se mulţumească cu o activitate care să-i permită să câştige suficient pentru a trăi bine el şi ai lui: mărinimia lui îl va impulsiona să pună umărul ca să-i ajute pe ceilalţi, din caritate şi din simţ al dreptăţii, cum le scria sfântul Paul romanilor: Macedonia şi Ahaia au hotărât o colectă pentru săracii sfinţilor din Ierusalim. Au hotărât-o ei, ce e drept, dar le şi sunt datori. Căci, dacă păgânii au avut parte de bunurile lor spirituale, datori sunt şi ei să-i ajutoreze cu cele materiale³³.

Să nu fiţi meschini, nici zgârciţi cu acela care a fost atât de generos cu noi, până la a se dărui total, fără rezerve. Gândiţi-vă cât vă costă – şi economic – să fiţi creştini? Dar, mai presus de toate, nu uitaţi că Dumnezeu îl iubeşte pe cel care dăruieşte cu bucurie. Pe de altă parte, Dumnezeu este în stare să reverse asupra voastră binefaceri de tot felul, încât, îmbelşugaţi mereu cu toate cele de trebuinţă, să prisosiţi în vederea oricărei fapte bune³⁴.

Apropiindu-ne, în timpul acestei Săptămâni Mari, de patimile lui Isus Cristos, să-i cerem Preasfintei Fecioare ca, la fel ca ea³⁵, să ştim şi noi să medităm şi să păstrăm toate aceste învăţături în inimile noastre.