Lista numerelor

Eşti, între ai tăi — suflet de apostol —, piatra căzută în lac. — Produ, cu exemplul şi cuvântul tău, un prim cerc… iar acesta altul… şi altul şi altul… Din ce în ce mai cuprinzător.

   Înţelegi acum măreţia misiunii tale?

Cât de mult se ostenesc oamenii să plece din locurile lor! — Ce s-ar întâmpla dacă fiecare os, fiecare muşchi al corpului uman ar vrea să ocupe alt loc decât cel căruia îi aparţine?

   Nu-i alta cauza nemulţumirii oamenilor. — Stăruie în locul tău, fiule: de acolo cât vei putea lucra pentru domnia efectivă a Mântuitorului nostru!

Conducători!… Întăreşte-ţi voinţa pentru ca Dumnezeu să facă din tine un conducător. Nu vezi cum procedează blestematele societăţi secrete? Niciodată n-au câştigat masele. În văgăunile lor formează o mână de oameni-demoni care se agită şi răscoală mulţimile, scoţându-le din minţi, pentru a le face să-i urmeze, în prăpastia tuturor dezordinilor… şi în infern. — Ei poartă o sămânţă blestemată.

   Dacă vrei… vei purta Cuvântul lui Dumnezeu, de mii şi mii de ori binecuvântat, care nu poate da greş. Dacă eşti generos…de corespunzi prin sfinţenie personală, o vei dobândi pe a celorlalţi: domnia lui Cristos: ca „omnes cum Petro ad Jesum per Mariam“.

Există nebunie mai mare decât a împrăştia cu mâini pline grâul aurit pe pământ pentru ca să putrezească? — Fără această generoasă nebunie nu ar fi seceriş.

   Fiule, cum stăm cu generozitatea?

A străluci ca o stea…, dor de înălţimi şi de lumină aprinsă în cer?

   Mai bine: a arde ca o torţă, ascuns, aprinzând cu focul tău tot ce atingi. — Acesta este apostolatul tău: pentru aceasta te afli pe pământ.

A fi purtător de cuvânt al duşmanului este nerozie suverană; iar dacă duşmanul e duşman al lui Dumnezeu, atunci este un păcat mare. — De aceea, pe tărâmul profesional, niciodată nu voi lăuda ştiinţa aceluia care se serveşte de ea pentru învăţături contra Bisericii.

A goni, a goni!… A face, a face!… Febră, nebunie a mişcării… Uimitoare edificii materiale…

   Spiritualiceşte: scânduri de brad, stămburi ieftine, mucava revopsită … a goni!, a face! — Şi lume multă alergând: dus şi întors.

   Căci ei stăruie cu gândul la clipa de acum: „se află“ mereu „în prezent“. — Tu… trebuie să vezi lucrurile prin prisma eternităţii, „având în prezent“ sfârşitul şi trecutul…

   Linişte. — Pace. — Viaţă intensă interioară. Fără goană, fără nebunia schimbării locului, de unde ţi-e dat să trăieşti, ca o puternică maşină de electricitate spirituală, câtor oameni le vei da lumină şi energie!…, fără a-ţi pierde tăria şi lumina.

Să nu ai duşmani. — Să ai doar prieteni: prieteni… de-a dreapta — dacă ţi-au făcut sau au vrut să-ţi facă bine — şi… de-a stânga — dacă ţi-au făcut sau au încercat să-ţi facă rău.

Nu povesti faptele apostolatului „tău“ decât dacă pot fi de folos aproapelui.

Să treacă nebăgată în seamă condiţia voastră, cum a trecut şi a lui Isus timp de 30 de ani.

Iosif din Arimateea şi Nicodim îl vizitează pe Isus pe ascuns atât în vremuri obişnuite cât şi în ceasul triumfului.

   Dar sunt curajoşi, declarând în faţa autorităţii dragostea lor pentru Cristos — „audacter“ — cu îndrăzneală, în ceasul laşităţii. — Ia aminte.

Nu vă îngrijoraţi dacă după faptele voastre „vă cunosc”. — Este parfumul cel bun al lui Cristos. — În plus, lucrând întotdeauna numai pentru El, bucuraţi-vă că se împlinesc cuvintele Scripturii: „Şi văzând faptele voastre bune, să-l preamărească pe Tatăl vostru care este în Ceruri“.

Geniul militar al Sfântului Ignaţiu ni-l prezintă pe Satana chemând nenumăraţi diavoli pe care-i împrăştie peste state, provincii, oraşe şi locuri, după ce le-a ţinut o „predică“ în care-i îndeamnă să arunce fiare şi lanţuri, încât să nu lase pe nimeni în mod special nelegat…

   Mi-ai spus că vrei să fii conducător: şi… la ce serveşte un conducător înlănţuit?

Uite: apostolii, cu toate micimile lor patente şi netăgăduite, erau sinceri, simpli…, deschişi.

   Şi tu ai slăbiciuni patente şi de netăgăduit. — Ar fi bine să nu-ţi lipsească simplitatea.

Se povesteşte despre un suflet că, spunându-I Domnului în rugăciune, „Isuse, te iubesc“, a auzit din cer acest răspuns: „Faptele sunt iubire, şi nu bunele intenţii“ (1).

   Gândeşte-te dacă nu cumva şi tu meriţi acest afectuos reproş.

(1) Proverb spaniol — „obras son amores y no buenas razones“ — echivalent cu „numai cu vorba nu se face ciorba“.

Zelul este o nebunie divină de apostol, pe care ţi-o doresc, şi are aceste simptome: setea de a-l întâlni pe Învăţător; grija constantă pentru suflete; stăruinţa pe care nimic nu o poate abate.

Nu te culca pe lauri. — Dacă, omeneşte vorbind, această atitudine este incomodă şi puţin elegantă, ce se va întâmpla când laurii — ca acum — nu vor fi ai tăi, ci ai lui Dumnezeu?

La apostolat, te vei supune, te vei nimici: nu-ţi vei impune punctul de vedere personal.

Nu fiţi niciodată bărbaţi sau femei de multă acţiune şi puţină rugăciune.

Caută să trăieşti în aşa fel încât să ştii să te lipseşti singur de înlesnirile şi bunăstarea pe care nu le-ai vedea cu ochi buni în obiceiurile altor oameni ai lui Dumnezeu.

   Gândeşte-te că eşti bobul de grâu din Evanghelie. — Dacă nu te îngropi şi nu mori, nu vor exista roade.

Fiţi bărbaţi şi femei din lume, dar nu fiţi bărbaţi şi femei lumeşti.

Nu uitaţi că unitatea este simptomul vieţii: a se dezbina înseamnă putreziciune, semn sigur de a fi un cadavru.

A asculta…, drum sigur. — A asculta orbeşte de superior…, drum de sfinţire. — A asculta în apostolatul tău…, unicul drum: pentru că spiritul dintr-o operă a lui Dumnezeu trebuie să fie a asculta ori a pleca.

Ia aminte, fiule, că nu eşti doar un suflet care se uneşte cu alte suflete pentru a face un lucru bun.

   Asta e mult…, dar e puţin. — Eşti apostolul care împlineşte o poruncă imperativă a lui Cristos.

Trebuie să fii „om al lui Dumnezeu“, om de viaţă interioară, om de rugăciune şi de sacrificiu. — Apostolatul tău trebuie să fie o supraabundenţă a vieţii tale „pe dinăuntru“.

Unitate. — Unitate şi supunere. La ce bun să vreau piesele separate ale unui ceasornic, chiar foarte valoroase fiind, dacă astfel nu-mi pot arăta ora?

Nu-mi faceţi „bisericuţe“ în activitatea voastră. — Ar însemna să micşoraţi valoarea apostolatului: căci dacă „bisericuţa“ ajunge, până la urmă!, să conducă o întreprindere universală… cât de repede întreprinderea universală va sfârşi prin a fi „bisericuţă“!

Îmi spuneai cu amărăciune: sunt multe drumuri! — Trebuie să fie: pentru ca toate sufletele să-şi poată găsi drumul, în această minunată diversitate.

   Stare de confuzie? — Alege o dată pentru totdeauna: şi confuzia se va transforma în siguranţă.

Bucură-te, dacă vezi că alţii fac un bun apostolat. — Şi cere-i lui Dumnezeu, pentru ei, har abundent şi răspuns la acest har.

   Apoi tu, urmează-ţi drumul: convinge-te că nu ai altul.

E un gând rău dacă te doare că alţii lucrează pentru Cristos, fără să se bazeze pe munca ta. — Aminteşte-ţi de acest pasaj din Sfântul Marcu: „Învăţătorule, am văzut pe unul izgonind demoni în numele tău, dar care nu mergea după noi şi l-am oprit, pentru că nu merge după noi. Isus, însă, răspunse: Nu-l opriţi, căci nu este nimeni, care să facă minuni în numele meu, şi să mă poată grăi de rău îndată după aceea. Cine nu este împotriva voastră este pentru voi”.

Degeaba te străduieşti în atâtea activităţi exterioare, dacă-ţi lipseşte Iubirea. — E ca şi cum ai coase cu un ac fără aţă.

   Ce păcat dacă până la urmă vei fi făcut apostolatul „tău“ şi nu al „Lui“!

Cu bucurie te binecuvântez, fiule, pentru această credinţă în misiunea ta de apostol care te-a făcut să scrii: „Nu încape îndoială: viitorul este sigur, poate în ciuda faptelor noastre. Dar trebuie să fim una cu Capul — «ut omnes unum sint!» —, în rugăciune şi în sacrificiu“.

Cei care, lăsând altora acţiunea, se roagă şi suferă, nu vor străluci aici, dar cu cât folos va lumina coroana lor în Împărăţia Vieţii! Binecuvântat să fie „apostolatul suferinţei“!

Este adevărat că am numit apostolatul tău discret „tăcută şi operativă misiune“. — Şi n-am nimic de rectificat.

Mi se pare atât de bună devoţiunea ta pentru primii creştini, încât mă voi strădui să o încurajez, pentru ca să exersezi — ca şi ei —, pe zi ce trece cu mai mult entuziasm, acest apostolat eficace de discreţie şi de confidenţă.

Când vei pune în practică apostolatul tău de „discreţie şi de confidenţă”, nu-mi spune că nu ştii ce ai de spus. Pentru că — îţi voi spune cu psalmul — „Dominus dabit verbum evangelizantibus virtute multa“ — Domnul pune în gura apostolilor săi cuvinte pline de rod.