Lista numerelor

Bine-ar fi ca purtarea şi vorbirea ta să-i poată face pe toţi cei care te văd sau te aud, să spună: acesta citeşte viaţa lui Isus Cristos.

Voinţa. Este o caracteristică foarte importantă. Nu dispreţui lucrurile mici, pentru că perseverând în a nega şi a te lepăda de tine cu ocazia acestor lucruri — care nu sunt deloc neînsemnate şi nici fleacuri — îţi vei întări, cu harul lui Dumnezeu, propria ta voinţă, îi vei da bărbăţie, pentru ca să fii foarte stăpân pe tine însuţi, în primul rând. Iar, apoi, călăuză, conducător, lider!…, să obligi, să îndemni, să captivezi cu exemplul şi cuvântul tău, cu priceperea şi autoritatea ta.

Nu mă îndoiesc de cinstea ta. — Ştiu că lucrezi în prezenţa lui Dumnezeu. Dar, există un „dar“!: la acţiunile tale asistă sau pot asista oameni care judecă omeneşte… Şi trebuie să le dai un bun exemplu.

Nu uita că înainte de a-i învăţa pe alţii, trebuie să lucrezi. — „Coepit facere et docere“, spune despre Isus Sfânta Scriptură: a început să lucreze şi să-i înveţe.

   — Mai întâi, să lucrăm. Pentru ca tu şi eu să învăţăm.

Dacă nu eşti rău, dar pari, eşti prost. — Şi această prostie — pricină de scandal — este mai rea decât răutatea.

„Şi într-un mediu păgânizat sau păgân, contrastând mediul acesta cu viaţa pe care o duc, nu va părea artificială naturaleţea mea?“, mă întrebi.

   Şi îţi răspund: viaţa ta cu viaţa lor vor contrasta, fără îndoială, şi acest contrast, prin faptul că îţi confirmi, cu lucrările tale, credinţa, este fără îndoială, naturaleţea pe care ţi-o cer.

Feţe posomorâte… gesturi repezite… atitudini caraghioase… aer antipatic… Astfel crezi că-i poţi îndemna pe ceilalţi să-L urmeze pe Cristos?

Cu exemplul bun se seamănă sămânţa cea bună; şi iubirea îi obligă pe toţi să semene.

Nu vă îngrijoraţi dacă după faptele voastre „vă cunosc”. — Este parfumul cel bun al lui Cristos. — În plus, lucrând întotdeauna numai pentru El, bucuraţi-vă că se împlinesc cuvintele Scripturii: „Şi văzând faptele voastre bune, să-l preamărească pe Tatăl vostru care este în Ceruri“.

Doamne, dă-ne acea nebunie lipicioasă, care să-i câştige pe cei mulţi, pentru apostolatul tău.

„Nonne cor nostrum ardens erat in nobis, dum loqueretur in via?“ — Oare nu ardea în noi inima când ne vorbea pe drum?

   Aceste cuvinte ale ucenicilor din Emaus, dacă eşti apostol, ar fi trebuit să vină spontan pe buzele colegilor tăi de serviciu, după ce te-au întâlnit pe drumul vieţii lor.

Caută să trăieşti în aşa fel încât să ştii să te lipseşti singur de înlesnirile şi bunăstarea pe care nu le-ai vedea cu ochi buni în obiceiurile altor oameni ai lui Dumnezeu.

   Gândeşte-te că eşti bobul de grâu din Evanghelie. — Dacă nu te îngropi şi nu mori, nu vor exista roade.