Lista numerelor

Viaţa ta să nu fie stearpă. Fii de folos. Lasă ceva în urma ta. Luminează cu candela credinţei şi a iubirii tale.

   Şterge, cu viaţa ta de apostol, dâra vâscoasă şi murdară pe care au lăsat-o semănătorii necuraţi ai urii. — Şi aprinde toate drumurile de pe pământ cu focul lui Cristos pe care-l porţi în inimă.

Dacă pentru a salva o viaţă pământească, în aplauzele tuturor, folosim forţa pentru ca să împiedicăm un om să se sinucidă…nu vom putea folosi tot constrângerea — sfânta constrângere — pentru a salva Viaţa (cu majusculă) multora care se încăpăţânează în mod stupid să se sinucidă sufleteşte?

Că eşti… un nimic. — Că alţii au clădit şi clădesc acum minuni de organizare, de presă, de propagandă. — Că au toate mijloacele, în timp ce tu nu ai niciunul?… Bine: aminteşte-ţi de Ignaţiu:

   Ignorant, printre doctorii din Alcalá. — Sărac, foarte sărac, printre studenţii din Paris. — Prigonit, calomniat…

   Acesta este drumul: iubeşte şi crede şi — suferă! —: Iubirea ta şi Credinţa ta şi Crucea ta sunt mijloacele sigure pentru a clădi şi a da eternitate năzuinţelor de apostolat pe care le porţi în inimă.

Spui că totul îţi este indiferent? — Nu căuta să te înşeli. Chiar acum dacă te-aş întreba despre unele persoane şi unele acţiuni, în care ai pus tot sufletul, pentru Dumnezeu, va trebui să-mi răspunzi, entuziast!, cu interesul celui ce vorbeşte despre propria lui operă.

   Nu totul ţi-e indiferent: însă nu eşti ferit de oboseală… şi ai nevoie de mai mult timp pentru tine: timp care va fi de folos şi operelor tale, fiindcă — în definitiv — instrumentul eşti tu.

Nu aţi striga din toată inima către tineretul care forfoteşte în jur: Nebunilor!, renunţaţi la mondenităţile care înjosesc inima… şi de multe ori o ticăloşesc… lăsaţi-le şi veniţi cu noi pe calea Iubirii?

Îţi lipseşte capacitatea de „ a vibra“. — Aceasta e cauza pentru care atragi după tine atât de puţini. — Parcă nu ai fi prea convins de faptul că ieşi câştigat părăsind, pentru Cristos, aceste lucruri pământeşti.

   Compară: răsplata însutită şi viaţa veşnică! — Ţi se pare puţin „profitul“?

Prozelitism. — Este semnalul sigur al adevăratului zel.

Mică-ţi este iubirea dacă nu te împinge zelul salvării tuturor sufletelor. — Săracă îţi este iubirea dacă nu năzuieşti să molipseşti alţi apostoli cu nebunia ta.

Încă mai răsună în lume acest strigăt divin: „Foc am venit să aduc pe pământ şi ce altceva doresc decât să se aprindă?“ — Şi după cum vezi: aproape totul este stins…

   Nu te îndemni să răspândeşti văpaia?

Mi s-a spus că-ţi iubeşti atât de mult patria şi pe ai tăi şi că în pofida acestor legături sufleteşti, aştepţi cu nerăbdare momentul în care vei pleca peste mări şi ţări — departe! — căci te ţine treaz dorul secerişului.

A ridica edificii măreţe?… A construi palate somptuoase?… Să le ridice… Să le construiască…

   Suflete! — A da viaţă sufletelor…, pentru acele edificii… şi pentru aceste palate!

   Ce lăcaşuri frumoase ne pregătesc!

Zelul este o nebunie divină de apostol, pe care ţi-o doresc, şi are aceste simptome: setea de a-l întâlni pe Învăţător; grija constantă pentru suflete; stăruinţa pe care nimic nu o poate abate.