Lista numerelor

Îndepărtează-mi, Isuse, această scoarţă slinoasă de putreziciune senzuală care-mi acoperă inima, pentru ca să simt şi să urmez cu uşurinţă atingerile Mângâietorului în sufletul meu.

Când vezi o biată cruce de lemn, singură, neînsemnată şi fără valoare…şi fără Răstignit, nu uita că acea cruce este crucea ta: cea de fiecare zi, ascunsă, fără strălucire, fără consolare… care aşteaptă răstignitul ce-i lipseşte: şi acest răstignit trebuie să fii tu.

Să bem până la ultima picătură din cupa durerii în biata viaţă prezentă. — Ce importanţă are să suferi zece ani, douăzeci, cincizeci…, dacă apoi este cerul pentru totdeauna, pentru totdeauna…, pentru totdeauna?

   — Şi, mai ales — mai bine decât pentru acest motiv, „propter retributionem“ — ce importanţă are să suferi dacă suferi pentru a mângâia, pentru a-L bucura pe Domnul Dumnezeul nostru, cu spiritul ispăşirii, unit cu El în crucea lui, într-un cuvânt: dacă suferi pentru iubire?…

Câţi dintre cei ce s-ar lăsa ţintuiţi pe o cruce, înaintea privirii uimite a miilor de spectatori, nu ştiu să sufere creştineşte înţepăturile de ac de fiecare zi! — Judecă atunci, ce este mai eroic.

Isus suferă pentru a împlini voinţa Tatălui… Şi tu, care vrei de asemenea să împlineşti preasfânta voinţă a lui Dumnezeu, urmând paşii Învăţătorului, vei putea să te plângi dacă întâlneşti, ca tovarăş de drum, suferinţa?

Dacă ştii că aceste dureri — fizice sau morale — înseamnă purificare şi merit, binecuvântează-le.

Cât de mult înnobilăm durerea, dându-i în ordinea spirituală locul ce i se cuvine (ispăşire)!

Când vor veni suferinţa, dispreţul…, Crucea, va trebui să te gândeşti: ce sunt toate acestea faţă de ceea ce cu adevărat merit?

Suferi… şi nu voiai să te plângi. — N-are importanţă că te plângi — este reacţia firească a bietei noastre cărni — , în timp ce voinţa ta doreşte pentru tine, acum şi pururea, ceea ce Dumnezeu doreşte.

Pierzând mângâierile omeneşti, ai rămas cu un simţământ de singurătate, ca agăţat de un fir deasupra golului unui abis negru. — Şi tânguirea ta, strigătele tale de ajutor, pare că nimeni nu le aude.

   Meriţi, pe bună dreptate, să te simţi părăsit. — Fii smerit, nu te căuta pe tine însuţi, nu căuta comoditatea: iubeşte Crucea — s-o suporţi, e puţin — şi Domnul îţi va auzi rugăciunea. — Şi simţurile tale se vor potoli. — Şi inima ta se va închide din nou. — Şi vei avea pace.

Acceptarea cu supunere a Voinţei lui Dumnezeu aduce, neîndoios, bucurie şi pace: fericirea pe Cruce. — Atunci se vede că jugul lui Cristos este blând şi că povara lui nu este grea.

Paradoxuri ale unui suflet mic. — Când Isus îţi trimite întâmplări pe care lumea le socoteşte bune, inima să-ţi plângă văzând bunătatea Lui şi răutatea ta; când Isus îţi trimite întâmplări pe care oamenii le socotesc rele, bucură-te în inima ta, căci El îţi dă mereu cele cuvenite şi atunci a sosit frumosul timp al iubirii de Cruce.

O înţepătură. — Şi alta. Şi alta. — Suportă-le, omule! Nu vezi că eşti atât de mic, încât în viaţa ta — în drumuşorul tău — poţi oferi doar aceste mici cruci?

   În plus, fii atent: o cruce peste alta — o înţepătură… şi alta…, ce belşug!

   Până la urmă, fiule, ai ştiut să faci ceva grandios peste măsură: să iubeşti.

Haide, haide: după atâta „Cruce, Doamne, Cruce!“ se vede că doreai o cruce pe placul tău.