Lista numerelor

Întăreşte-te în faţa obstacolelor. — Harul lui Dumnezeu nu-ţi va lipsi: „inter medium montium pertransibunt aquae!“ — vei traversa munţii!

   Ce contează că pentru moment trebuie să-ţi micşorezi activitatea dacă apoi, ca un resort ce a fost comprimat, vei ajunge incomparabil mai departe decât ai visat?

Nu-ţi pierde energia şi timpul, care sunt de la Dumnezeu, azvârlind cu pietre în câinii care te latră pe drum. Dispreţuieşte-i.

Tu… care pentru o dragoste oarecare, pământească, ai trecut prin atâtea josnicii, crezi că îl iubeşti cu adevărat pe Cristos şi nu poţi trece, pentru El, prin această umilinţă?

Ce gust de fiere şi de oţet, de cenuşă şi de răşină amară! Ce gură uscată, cleioasă şi acră! — Nimic nu aduce cu această impresie fiziologică dacă o comparăm cu celelalte chinuri ale sufletului tău.

   — Căci „ţi se cere mai mult“ şi nu ştii să dai. — Smereşte-te: ar mai stărui această amară impresie a dezgustului, în trupul tău şi în firea ta, dacă ai face tot ce poţi?

Un întreg program, pentru a învăţa cu folos disciplina de studiu a suferinţei, ne este dat de Apostol: „spe gaudentes“ — bucuroşi prin speranţă, „in tribulatione patientes“ — răbdători în necazuri, „orationi instantes“ — statornici în rugăciune.

Ai dat greş! — Noi nu dăm greş niciodată. — Ţi-ai pus toată încrederea în Dumnezeu. — Apoi, nu ai precupeţit niciun mijloc uman.

   Convinge-te de acest adevăr: succesul tău — acum şi în cazul acesta — era să dai greş. — Mulţumeşte-i Domnului şi ia-o de la început!

Ce, ai dat greş? — Tu — eşti foarte convins — nu poţi da greş.

   Nu ai dat greş: ai căpătat experienţă. — Înainte!

Aceea a fost o înfrângere, un dezastru: pentru că ai pierdut spiritul nostru. — Ştii deja că în scop supranatural, finalul (victorie? înfrângere? …ce contează!) are un singur nume: succes.

Ce-ţi pasă dacă ţi se împotriveşte lumea întreagă, cu toate puterile ei? Tu… înainte!

   — Repetă cuvintele psalmului: „Domnul e lumina mea şi mântuirea mea. De cine mă voi teme?… «Si consistant adversum me castra, non timebit cor meum» — Chiar o oştire de ar tăbărî împotriva mea, inima mea tot nu s-ar teme“.

Bine. Ei, şi? — Nu înţeleg cum poţi da înapoi de la această lucrare pentru suflete — de nu din trufie ascunsă: te crezi desăvârşit —, căci focul lui Dumnezeu care te-a atras, pe lângă lumina şi căldura ce te entuziasmează, degajă uneori şi fumul slăbiciunii instrumentelor.

Să nu te îngrijoreze strâmtoarea economică ce se apropie de opera ta de apostolat. — Fii mai încrezător în Dumnezeu, fă tot ce este omeneşte posibil şi vei vedea cât de repede, banul nu va mai fi strâmtoare!

Vijelia persecuţiei este bună. — Ce se pierde?… Nu se pierde ceea ce este pierdut. — Când nu smulge arborele din rădăcină — şi arborele Bisericii nu există vânt nici uragan care să-l poată smulge — doar cad ramurile uscate… şi dacă acestea cad, e bine.

O vizită la vestita mănăstire. — Acea doamnă străină a simţit cum i se înduioşează inima privind sărăcia clădirii: „Trebuie că duceţi o viaţă foarte grea, nu?“ Şi călugărul, mulţumit, se mărgini să răspundă: „Călugăr ai vrut să fii, călugăr eşti“.

   Aceasta, pe care cu bucurie am auzit-o de la acel sfânt bărbat, trebuie să ţi-o spun ţie cu durere, când îmi spui că nu eşti fericit.

Să te nelinişteşti? — Niciodată: înseamnă să-ţi pierzi pacea.

Decădere trupească. — Eşti… la pământ. — Odihneşte-te. Oprește această activitate exterioară. — Consultă medicul. Ascultă şi lasă grijile.

   Vei reveni repede la viaţa ta obişnuită şi dacă eşti fidel, îţi vei îmbunătăţi operele de apostolat.

Costă! — Ştiu deja. Dar, înainte!: nimeni altcineva nu va fi răsplătit — şi ce răsplată! — decât cel ce luptă cu vitejie.

Dacă edificiul tău spiritual se clatină, dacă totul ţi se pare în aer…, sprijină-te cu încredere filială în Isus şi în Maria, stâncă neclintită şi sigură pe care trebuia să clădeşti de la început.

Încercarea, de data aceasta e de lungă durată. — Poate — mai mult ca sigur — nu ai suportat-o bine până acum… căci încă mai căutai consolări omeneşti. — Şi Dumnezeu-Tatăl le-a smuls din rădăcină pentru ca să nu ai alt sprijin decât El.

În opera ta de apostolat, nu-ţi fie teamă de duşmanii din afară, oricât de mare ar fi puterea lor. — Duşmanul impunător este acesta: lipsa ta de „filiaţiune“ şi lipsa ta de „fraternitate“.

Înţeleg bine că te distrează dispreţul — chiar dacă vine din partea unor duşmani puternici — atâta timp cât te simţi unit cu Dumnezeu şi cu fraţii tăi de apostolat. — Ce-ţi pasă!