Lista numerelor

Cum, mai ai încă nevoie — când ai ajuns la acest punct! — de aprobarea, de căldura, de sfaturile celor puternici, pentru a continua să faci ceea ce vrea Dumnezeu?

   — Cei puternici obişnuiesc să fie schimbători, dar tu trebuie să fii constant. Fii recunoscător, dacă ei te ajută. Şi continuă, netulburat, dacă te dispreţuiesc.

Nu lua în seamă. — Întotdeauna cei „prudenţi“ au considerat drept nebunii lucrările lui Dumnezeu.

   — Înainte, curaj!

„Nonne hic est fabri filius? Nonne hic est faber, filius Mariae?“ — Oare nu este acesta fiul tâmplarului? Nu este tâmplarul fiul Mariei?

   — Acestea, pe care le spuneau despre Isus, este foarte posibil să le spună despre tine, cu ceva uimire şi încă ceva zeflemea, când vei vrea „definitiv“ să împlineşti Voinţa lui Dumnezeu, de a fi instrument: Oare, nu este acela?…

   — Taci. Şi operele tale să-ţi confirme misiunea.

Discreţie înseamnă… delicateţe. — Nu simţi o îngrijorare, o neplăcere interioară, când problemele tale de familie — nobile şi obişnuite — ies din căldura căminului la indiferenţa sau dinaintea curiozităţii pieţei publice?

Nu pretinde „a fi înţeles“ de alţii. — Această neînţelegere este providenţială: pentru ca sacrificiul tău să treacă neobservat.

Există multă lume — sfântă — care nu înţelege drumul tău. — Nu te strădui s-o faci să înţeleagă: vei pierde timpul şi vei da loc la indiscreţii.

Din nou…: că au spus, că au scris… pentru… contra… cu bună şi cu mai puţin bună voinţă…: Reticenţe şi calomnii, panegirice şi ridicări în slăvi…: nerozii şi adevăruri…

   Prostule, prostănacule:! Când tu mergi direct spre ţintă, cu capul şi inima îmbătate de Dumnezeu, ce te interesează geamătul vântului sau cântecul greierului, sau mugetul, sau grohăitul, sau nechezatul?

   Şi apoi… e inevitabil: nu pretinde să pui porţi câmpului.

Când vor veni suferinţa, dispreţul…, Crucea, va trebui să te gândeşti: ce sunt toate acestea faţă de ceea ce cu adevărat merit?