Lista numerelor

Există 6 numere în „Brazdă” al căror subiect este Pace → rod al abandonării de sine.

Cultivă, în sufletul şi în inima ta – în inteligenţa şi în voinţa ta – spiritul de încredere şi de abandon în iubitoarea Voinţă a Tatălui Ceresc… – De aici se naşte pacea interioară pe care o cauţi cu ardoare.

Ești extraordinar de fericit. Câteodată, când vezi că un copil al lui Dumnezeu îşi părăseşte Tatăl, simți – în pacea și în fericirea ta – o durere, o amărăciune născută din afecţiune, dar care nici nu tulbură, nici nu îngrijorează.

– Fie… dar să recurgem la toate mijloacele omeneşti şi supranaturale pentru ca acela să reacţioneze… şi să ne punem toată încrederea în Isus Cristos! Astfel, apele se întorc totdeauna în matcă.

Când te vei abandona, într-adevăr, în Domnul, vei învăţa să te mulţumeşti cu ceea ce se întâmplă şi să nu-ți ţi pierzi seninătatea, dacă acțiunile tale nu ies așa cum ai dorit, cu toată străduința şi bunele mijloace pe care le-ai folosit… Pentru că lucrurile au „ieșit” așa cum a vrut Dumnezeu.

Încă mai uiți și mai faci greșeli, și suferi din cauza lor! În acelaşi timp, îţi urmezi drumul cu o bucurie – s-ar spune – explozivă.

Tocmai de aceea, pentru că te dor – durere din dragoste –, eșecurile tale nu îţi răpesc pacea.

Când te găsești în beznă, când ai sufletul orb şi neliniștit, trebuie să mergi, ca Bartimeu, spre Lumină. Repetă, strigă, insistă cu mai multă forţă: «Domine, ut videam!» – Doamne, să văd!… Şi în ochii tăi se va face zi şi te vei putea bucura de lumina care El ţi-o va da.

Un paradox: de când m-am hotărât să urmez sfatul Psalmului: „lasă grijile tale în seama Domnului, iar El te va susţine”, am din ce în ce mai puţine griji în minte… Şi, în acelaşi timp, muncind cum trebuie, totul se rezolvă cu şi mai multă limpezime.

Referințe la Sfânta Scriptură
Referințe la Sfânta Scriptură