Lista numerelor

Nimeni să nu citească pe chipul tău nici tristeţe, nici durere, când împrăştii în lume mireasma sacrificiului tău; copiii lui Dumnezeu trebuie să fie totdeauna semănători de pace şi de bucurie.

«Miles» – soldat: astfel îl numeşte Apostolul pe creştin.

Ei bine, în această binecuvântată și creștină luptă, o luptă de dragoste şi de pace pentru fericirea tuturor sufletelor, se află, în rândurile lui Dumnezeu, soldaţi obosiţi, înfometaţi, sfârtecaţi de răni… dar fericiți; ei poartă în inima lor luminile strălucitoare ale victoriei.

Datoria fiecărui creştin este să aducă pacea şi bucuria în diversele medii ale lumii, printr-o cruciadă de forţă şi de bucurie, care să miște chiar şi inimile veştejite şi putrezite şi să le ridice către El.

Lumea ne aşteaptă. Da! Noi iubim cu pasiune această lume, pentru că Dumnezeu ne-a învăţat așa: «sic Deus dilexit mundum…» – astfel a iubit Dumnezeu lumea; şi pentru că este cadrul câmpului nostru de luptă – o minunată luptă a milosteniei –, pentru ca toţi să ajungem la acea pace pe care Cristos a venit să o instaureze.

Luptă împotriva asperităţilor caracterului tău, împotriva egoismelor tale, împotriva delăsării tale, împotriva antipatiilor tale… În afară de faptul că trebuie să fim co-răscumpărători, premiul pe care îl vei primi – gândeşte-te bine – va fi în relație directă cu ce ai semănat.

Sarcina creştinului: să înece răul în abundenţa binelui. Nu este vorba de a face campanii negative, nici de a fi împotriva a orice ar fi. Din contra: este vorba de a trăi pozitiv, de a fi plini de optimism, de tinereţe, de bucurie şi de pace; de a-i privi cu înțelegere pe toți: pe cei care Îl urmează pe Cristos și pe cei care Îl părăsesc sau nu Îl cunosc.

– Dar înţelegere nu înseamnă absenteism, nici indiferenţă, ci activitate.

Atât din caritate creştină, cât şi din eleganţă omenească, trebuie să te străduieşti să nu creezi vreo prăpastie între cineva şi tine… să laşi întotdeauna o portiţă de ieşire aproapelui, pentru ca să nu se îndepărteze și mai mult de Adevăr.

Violenţa nu este un bun sistem pentru a convinge… și cu atât mai puțin în apostolat.

Răspunde bârfitorului: îi voi povesti sau îi voi spune celui în cauză.

Un autor contemporan a scris: „bârfa este întotdeauna inumană; ea dovedeşte o valoare personală mediocră; este semnul lipsei de educație; demonstrează lipsa distincției, este nedemnă de un creştin”.

Evită întotdeauna plângerile, criticile, bârfele... Evită, cu grijă, tot ce poate aduce discordia între fraţi.

Aceasta trebuie să fie atitudinea ta când te confrunți cu defăimarea: mai întâi, iartă-i pe toți, din primul moment şi din toată inima. – Apoi, iubeşte: să nu-ţi scape nici un singur cuvânt lipsit de milostenie; răspunde totdeauna cu dragoste!

– Dar dacă este atacată Mama ta, Biserica, apăr-o curajos. Calm, dar ferm şi plin de o determinare puternică, împiedicându-i să murdărească sau să încurce drumul pe care trebuie să-l urmeze sufletele care vor să ierte şi să răspundă cu milă, atunci când îndură injurii personale.