Lista numerelor

Obstacole…? – Sunt câteodată. – Dar, uneori, tu eşti acela care le inventează, din comoditate sau din laşitate. – Cu câtă dibăcie formulează diavolul un pretext sau altul, pentru a nu lucra… El ştie bine că lenea este mama tuturor viciilor.

Desfăşori o activitate neobosită. Dar te cheltuieşti în dezordine şi, în consecinţă, îţi lipseşte eficacitatea. Tu îmi aminteşti ceea ce am auzit o dată din gura cuiva foarte autorizat. Am vrut să aduc elogii unui subordonat în faţa superiorului său şi am comentat: cât lucrează! Am primit următorul răspuns: spuneţi, mai degrabă, cât se mişcă!

– Tu desfăşori o activitate neobosită şi sterilă… Doamne, cât de mult te „mişti”!

Pentru a micşora importanţa muncii altuia, ai șoptit: nu şi-a făcut decât datoria.

Iar eu am adăugat: – şi aceasta ţi se pare puţin? Pentru că ne facem datoria, Domnul ne dă fericirea Cerului: «Euge serve bone et fidelis… intra in gaudium Domini tui» – foarte bine, servitor bun şi credincios, intră în fericirea veşnică.

Domnul are dreptul – și fiecare dintre noi are obligația – ca „în orice moment” să-i recunoaştem gloria. În consecinţă, dacă ne irosim timpul, îi răpim gloria lui Dumnezeu.

Ştii bine că sarcina este urgentă şi că un singur minut acordat delăsării presupune un timp sustras preamăririi lui Dumnezeu. – Ce aştepţi atunci, pentru a profita cu conştiinciozitate de fiecare clipă? Mai mult, te sfătuiesc să vezi dacă aceste minute pe care le pierzi, de-a lungul zilei – adunate, ele fac ceasuri – nu sunt provocate de dezordinea sau lenea ta.

Tristeţea şi îngrijorarea sunt proporţionale cu timpul pierdut. Când vei simţi o sfântă nerăbdare de a profita de fiecare clipă, vei fi copleşit de bucurie şi pace, căci nu te vei mai gândi la tine.

Preocupări?... Eu nu am preocupări – ți-am spus –, pentru că am multe ocupaţii.

Treci printr-o perioadă critică: simți o oarecare teamă; dificultăți în adaptarea planului tău de viaţă; o trudă copleşitoare: cele douăzeci şi patru de ore ale zilei nu îţi ajung pentru a-ţi îndeplini toate obligaţiile.

– Ai încercat să urmezi sfatul Apostolului: „totul să se facă în armonie şi în ordine!”. Altfel spus, în prezenţa lui Dumnezeu, cu El, prin El şi numai pentru El.

Când îţi împarți timpul, trebuie să te gândești și cum vei folosi momentele libere care apar pe neaşteptate.

Am considerat întotdeauna odihna ca o îndepărtare de obligaţiile cotidiene, niciodată ca nişte zile de trândăvie.

A te odihni înseamnă a-ți face plinul: să aduni forţe, să formulezi idealuri, să faci proiecte… într-un cuvânt: să-ți schimbi preocupările, pentru a reveni apoi – cu un nou elan – la treburile obişnuite.

Acum, când ai multe lucruri de făcut, toate „problemele” tale au dispărut… Fii sincer: pentru că te-ai hotărât să lucrezi pentru El, nu mai ai timp să te gândeşti la egoismele tale.

Nu e vorba să-ţi îndeplineşti îndatoririle în grabă, ci să le duci la bun sfârşit, fără oprire, în ritmul lui Dumnezeu.