Infertilitatea matrimonială - din cauza frustrării pe care o presupune – este câteodată sursa unor nepotriviri sau neînţelegeri. Care este, în opinia dvs, sensul pe care soţii creştini care nu au copii trebuie să-l dea căsniciei lor?

În primul rând vă spun că nu trebuie să se dea bătuţi cu prea mare uşurinţă; mai curând trebuie să-l roage pe Domnul să le dea descendenţă, să îi binecuvânteze – dacă aceasta îi este Voia – aşa cum i-a binecuvântat pe Patriarhii din Vechiul Testament; apoi se cuvine să recurgă la un medic bun, şi ele şi ei. Dacă, cu toate acestea, Domnul nu le dăruieşte copii, nu trebuie să vadă aici nicio frustrare; trebuie să fie mulţumiţi, descoperind chiar în acest fapt Voia Domnului în privinţa lor. Adesea, Dumnezeu nu dăruieşte copii întrucât cere mai mult. Cere aceeaşi strădanie şi aceeaşi delicată dăruire în a-şi ajuta semenii, fără curata bucurie omenească de a avea copii. Nu există, aşadar, motive pentru a se simţi frustraţi şi nici trişti.

Dacă soţii au viaţă lăuntrică, vor înţelege că Domnul îi îndeamnă să facă din existenţa lor un act de slujire creştină generoasă, un apostolat diferit de cel pe care l-ar fi făcut prin copiii lor, dar la fel de minunat.

Îi îndeamnă să se uite în jurul lor, căci vor descoperi imediat persoane care au nevoie de ajutor, de compasiune şi înţelegere. În plus, există multe lucrări apostolice la care pot contribui. Şi dacă ştiu să lucreze cu tragere de inimă, dacă ştiu să se dăruiască cu generozitate celorlalţi, uitând de ei înşişi, vor avea o rodnicie splendidă, o paternitate spirituală care le va umple sufletul de pace adevărată.