Pentru Isus din Nazaret, Regele Iudeilor, s-a pregătit un tron triumfal. Nici eu, nici tu nu-l vedem contorsionându-se de durere când e ţintuit în cuie: îndurând tot ce se poate îndura, întinde braţele într-un gest de Preot Veșnic.

Soldaţii îi iau sfintele veşminte şi le împart în patru. – Ca să nu sfâșie cămaşa, o trag la sorţi a cui să fie. – Astfel, încă o dată, cuvintele Scripturii se împlinesc: Împărțit-au hainele mele între ei, şi pentru cămaşa mea au aruncat sorţii. (In 19, 23-24.)

Acum e sus... – Şi, foarte aproape de Fiul ei, la piciorul Crucii, Sfânta Maria... şi Maria, soția lui Cleofa, şi Maria Magdalena. Şi Ioan, ucenicul pe care îl iubea. Ecce mater tua! – Iată mama ta!: ne-o dăruie pe Mama sa drept Mamă.

Mai înainte îi dăduseră să bea un amestec de vin şi fiere, dar după ce a gustat, n-a mai vrut să bea. (Mt 27, 34.)

Acum îi e sete... sete de dragoste, sete de suflete.

Consummatum est. – Săvârşitu-s-a. (In 19, 30.)

Uite, copil nesăbuit: toate acestea..., toate, le-a suferit pentru tine... şi pentru mine. – Nu plângi?