ÎNCUNUNAREA CU SPINI
Setea de suferință a Regelui nostru a fost satisfăcută! – Iată că-l duc pe Domnul în curtea pretoriului unde au adunat toată cohorta. (Mc 15, 16.) – Ostaşi brutali i-au dezbrăcat trupul preacurat. – Îl acoperă pe Isus cu o mantie de purpură, veche şi murdară. – O trestie, ca sceptru, în mâna dreaptă...
Coroana de spini, înfiptă cu lovituri de ciocan, a făcut din el un Rege de batjocură... Ave, Rex Judaeorum! – Bucură-te, Regele iudeilor! (Mc 15, 18.) Și îi loveau capul, îl pălmuiau... şi-l scuipau.
Încoronat cu spini şi înveșmântat cu zdrenţe de purpură, Isus este prezentat mulţimii iudeilor: Ecce homo! – Iată omul! Şi din nou marii preoţii şi slugile strigă: Răstignește-l, răstignește-l! (In 19, 5-6.)
– Tu şi cu mine, nu l-am încoronat oare din nou cu spini, nu l-am pălmuit şi acoperit de scuipat?
Nu te voi mai jigni niciodată, Isuse, niciodată... Și o hotărâre fermă şi concretă pune capăt acestor zece Bucură-te Marie.
Document tipărit din https://escriva.org/ro/santo-rosario/8/ (17.05.2024)