Nu-i potrivit să invocăm motive aparent pioase, pentru a-i spolia pe alţii de ceea ce li se cuvine: Dacă cineva zice: Îl iubesc pe Dumnezeu, şi îl urăşte pe fratele său, este un mincinos²¹. Dar de asemenea se înşală cel care se eschivează de la a-i da Domnului dragostea şi închinarea – adorarea – care îi sunt datorate în calitate de Creator şi Tată al nostru; şi cel care nu îi îndeplineşte poruncile, cu falsa scuză că vreuna este incompatibilă cu slujirea oamenilor, pentru că în mod clar arată sfântul Ioan că după aceasta recunoaştem că iubim copiii lui Dumnezeu, că îl iubim pe Dumnezeu şi îndeplinim poruncile lui. dragostea lui Dumnezeu aceasta este: să-i păstrăm poruncile. Iar poruncile lui nu sunt grele²².

Poate îi veţi auzi pe mulţi – în numele funcţionalităţii, când nu al carităţii! – care perorează şi inventează teorii, cu scopul de a micşora din demonstraţiile de respect şi de omagiu faţă de Dumnezeu. Tot ce ar fi pentru onorarea Domnului li se pare excesiv. Nu-i băgaţi în seamă: voi vedeţi-vă de drumul vostru. Aceste elucubraţii se limitează la controverse care nu duc la nimic, decât la scandalizarea sufletelor şi la împiedicarea îndeplinirii poruncii lui Isus Cristos, de a da fiecăruia ce este al său, de a practica cu delicată fermitate virtutea sfântă a dreptăţii.