Lângă bazinul din Siloe

Aş vrea să fie Isus cel care să ne vorbească despre credinţă, care să ne dea lecţii de credinţă. De aceea, vom deschide Noul Testament, şi vom trăi cu el câteva episoade din viaţa lui. Pentru că nu a neglijat niciodată să îi înveţe pe discipoli, puţin câte puţin, să se dăruiască cu încredere în îndeplinirea voinţei Tatălui. Îi îndoctrinează cu cuvinte şi cu fapte.

Să citim capitolul al nouălea după sfântul Ioan. În trecere, Isus văzu un orb din naştere. Discipolii lui îl întrebară: Rabi, cine a păcătuit, el sau părinţii lui, de s-a născut orb⁶?. Aceşti oameni, în pofida faptului că erau atât de aproape de Cristos, gândeau rău despre acel biet orb. Ca să nu vă mire dacă, în cursul vieţii, când slujiţi Biserica, întâlniţi discipoli ai Domnului care se comportă în mod similar cu voi sau cu alţii. Să nu vă pese şi, la fel ca orbul, să nu faceţi caz: abandonaţi-vă cu adevărat în mâinile lui Cristos; el nu atacă, iartă; nu condamnă, iartă; nu se uită cu dispreţ la infirmitate, ci aplică remediul cu sârguinţă.

Domnul nostru scuipă pe pământ, făcu un amestec de pământ cu saliva, îi puse amestecul pe ochi şi-i zise: Du-te şi te spală la bazinul din Siloe, ceea ce se traduce „trimisul”. El se duse atunci şi se spălă şi se întoarse văzând⁷.