Să încercăm să facem să crească umilinţa noastră. Pentru că doar o credinţă umilă permite să privim cu viziune supranaturală. Şi nu există altă alternativă. Sunt posibile doar două moduri de a trăi pe pământ: sau se trăieşte viaţa supranaturală, sau viaţa animală. Şi tu şi eu nu putem trăi altceva decât viaţa lui Dumnezeu, viaţa supranaturală. Ce-i foloseşte oare omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul²³?. La ce-i foloseşte omului tot ce se află pe pământ, toate ambiţiile inteligenţei şi ale voinţei? Cât valorează acestea, dacă totul se sfârşeşte, dacă totul se afundă, dacă sunt recuzită de teatru toate bogăţiile acestei lumi pământeşti; dacă după aceea este eternitatea pentru totdeauna, pentru totdeauna, pentru totdeauna?

Acest adverb – pentru totdeauna – a făcut-o mare pe sfânta Tereza a lui Isus. Când ea – copil – a ieşit pe poarta Adaja, traversând zidurile oraşului ei însoţită de fratele său Rodrigo, pentru a merge în ţinuturile maurilor care aveau să îi taie capul pentru Cristos, îi murmura fratelui care obosise: pentru totdeauna, pentru totdeauna, pentru totdeauna²⁴.

Mint oamenii, când spun pentru totdeauna în legătură cu lucruri trecătoare. Este adevărat, cu un adevăr total, pentru totdeauna, doar în faţa lui Dumnezeu; şi aşa trebuie să trăieşti tu, cu o credinţă care să te ajute să simţi savoarea de miere, dulceaţa cerului, gândindu-te la eternitatea care este pentru totdeauna.