Vocaţia creştină, această chemare personală a Domnului, ne duce la identificarea cu el. Dar nu trebuie să uităm că el a venit pe pământ pentru a mântui întreaga lume, pentru că voinţa lui Dumnezeu este să vă sfinţiţi¹. Nu există suflet care să nu îl intereseze pe Cristos. Fiecare dintre ele l-a costat preţul sângelui său².

Gândindu-mă la aceste adevăruri, îmi vine în minte acea conversaţie dintre apostoli şi Învăţător, cu câteva momente înaintea miracolului înmulţirii pâinilor. Îl însoţea pe Isus o mare mulţime. Îşi ridică Domnul nostru ochii şi îl întreabă pe Filip: De unde să cumpărăm pâine, să mănânce aceştia³?. Filip răspunde, după un calcul rapid: Pâine de două sute de dinari nu le ajunge, ca fiecare să primească o bucăţică⁴. Nu aveau atâţia bani: trebuia să recurgă la o soluţie improvizată. Unul dintre discipolii săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, îi zise: Se află aici un băiat care are cinci pâini de orz şi doi peşti; ce sunt însă aceştia la atâta lume⁵?