Pescuitul

Iată, trimit o mulţime de pescari, zice Domnul, şi-i vor pescui pe aceşti peşti⁸. Aşa arată concret marea lucrare: un pescuit. Se vorbeşte sau se scrie uneori despre lume, comparând-o cu o mare. Şi este un adevăr în această comparaţie. În viaţa umană, ca şi pe mare, există perioade de calm şi de furtună, de linişte şi de vânturi puternice. Deseori, creaturile înoată în ape tulburi, în mijlocul valurilor mari; călătoresc între furtuni, pe un drum trist, şi chiar dacă par fericite, chiar şi când fac mult zgomot: sunt hohote prin care vor să-şi ascundă descurajarea, dezgustul, viaţa fără caritate şi fără înţelegere. Se devorează unii pe alţii, oamenii, şi peştii.

Este datoria fiilor lui Dumnezeu să facă astfel încât toţi oamenii să intre – liber – în plasa divină, ca să se iubească. Dacă suntem creştini, trebuie să ne transformăm în acei pescari pe care îi descrie profetul Ieremia, cu o metaforă pe care a folosit-o, de asemenea, Isus Cristos, în repetate rânduri: Veniţi pe urma mea şi voi face din voi pescari de oameni⁹ , le spune lui Petru şi lui Andrei.