Lista numerelor

Ce minunat va fi când Tatăl nostru ne va spune: Bravo, servitor bun şi credincios. Peste puţin ai fost credincios; te voi pune peste mult. Intră în bucuria stăpânului tău³⁴. Plini de speranţă! Acesta este miracolul sufletului contemplativ. Trăim din credinţă, şi din speranţă, şi din dragoste; iar speranţa ne face puternici. Vă amintiţi de sfântul Ioan? Tinerilor, v-am scris: sunteţi tari, iar cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi şi l-aţi învins pe Cel Rău³⁵. Dumnezeu ne îndeamnă, pentru tinereţea eternă a Bisericii şi a omenirii întregi. Puteţi transforma în divin tot ceea ce este omenesc, la fel cum regele Midas transforma în aur tot ce atingea!

Nu uitaţi acest lucru niciodată: după moarte, vă va primi dragostea. Şi în dragostea lui Dumnezeu veţi găsi, pe deasupra, toate iubirile curate pe care le-aţi avut pe pământ. Domnul a dispus să trecem prin această scurtă călătorie a existenţei noastre muncind şi, la fel ca unicul său născut, făcând bine³⁶. Între timp, trebuie să fim alerţi, ascultând acele chemări pe care sfântul Ignaţiu din Antiohia le observa în sufletul său, când se apropia ora martiriului: Vino la Tatăl³⁷, vino la Tatăl tău, care te aşteaptă nerăbdător.

Să-i cerem sfintei Maria, spes nostra, să ne aprindă în năzuinţa sfântă de a locui toţi împreună în casa Tatălui. Nimic nu va putea să ne îngrijoreze, dacă hotărâm să ne ancorăm sufletul în dorinţa adevăratei patrii: Domnul ne va conduce cu harul său şi va împinge barca cu vânt bun spre ţărmuri senine.

Învăţătoarea speranţei. Maria proclamă că o vor ferici toate neamurile²⁰. Omeneşte vorbind, pe ce se baza această speranţă? Cine era ea, pentru bărbaţii şi femeile de atunci? Marile eroine ale Vechiului Testament – Iudita, Estera, Debora – câştigaseră încă de când trăiau pe pământ o glorie omenească, fuseseră aclamate de popor, slăvite. Tronul Mariei, ca şi cel al Fiului ei, este crucea. Şi în timpul restului existenţei sale, până când s-a ridicat cu trup şi suflet la cer, este prezenţa ei tăcută cea care ne impresionează. Sfântul Luca, evanghelistul, care o cunoştea bine, scrie că este lângă primii discipoli, în rugăciune. Aşa îşi încheie zilele sale pământeşti, cea care avea să fie slăvită de creaturi pentru eternitate.

Cât de mult contrastează speranţa Maicii Domnului cu nerăbdarea noastră! Deseori îi cerem lui Dumnezeu să ne răsplătească imediat puţinul bine pe care l-am făcut. Abia apare prima dificultate, noi ne plângem. Suntem, de multe ori, incapabili să susţinem efortul, să menţinem speranţa. Pentru că ne lipseşte credinţa: Ferice de aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de Domnul²¹!.