Lista numerelor

Nu fi mărginit. Mărește-ți inima până devine universală, „catolică“.

   Nu zbura ca o pasăre de curte, câtă vreme te poţi înălţa ca vulturii.

Misionar. — Visezi să fii misionar. Vibrezi asemeni lui Xaveriu: şi vrei să cucereşti pentru Cristos un imperiu. — Japonia, China, India, Rusia…, popoarele reci din nordul Europei, sau America, sau Africa, sau Australia?

   — Aprinde aceste incendii în inima ta, această sete de suflete. Dar nu uita că eşti mai misionar „ascultând“. Departe, din punct de vedere geografic, de acele domenii de apostolat, lucrezi „aici“ şi „acolo“: nu-ţi simţi — ca şi Xaveriu — braţul obosit de a fi botezat atâţia oameni?

A fi „catolic“ înseamnă a-mi iubi patria, nelăsând pe nimeni să mă întreacă în această dragoste. Şi în acelaşi timp a-mi însuşi minunatele aspiraţii ale tuturor neamurilor. Câte glorii ale Franţei sunt gloriile mele! Şi la fel multe motive de mândrie de la germani, italieni, englezi… americani, şi asiatici şi africani, sunt şi mândria mea.

   Catolic!: inimă mare, spirit deschis.

Cu cât apostolul este mai aproape de Dumnezeu, cu atât se simte mai universal: inima se măreşte pentru ca să încapă toţi şi toate, cu dorinţa de a pune universul întreg la picioarele lui Isus.

Mi s-a spus că-ţi iubeşti atât de mult patria şi pe ai tăi şi că în pofida acestor legături sufleteşti, aştepţi cu nerăbdare momentul în care vei pleca peste mări şi ţări — departe! — căci te ţine treaz dorul secerişului.

Ai dreptate. — De pe culme — îmi scrii — din tot ce se zăreşte — şi e o rază de mulţi kilometri —, nu se percepe nicio câmpie: în spatele fiecărui munte, un altul. Dacă, pe alocuri, peisajul pare mai dulce, ridicându-se ceaţa, apare un şir de munţi care era ascuns.

   Aşa este, aşa trebuie să fie orizontul apostolatului tău: trebuie să străbaţi lumea. Dar nu există drumuri bătute pentru voi… Le veţi croi, peste munţi, cu proprii voştri paşi.

Te uimeşte că am aprobat lipsa de „uniformitate“ în acest apostolat în care lucrezi. Şi ţi-am spus: unitate şi varietate. — Trebuie să fiţi tot atât de diferiţi cum sunt sfinţii din cer, căci fiecare îşi are trăsăturile personale cu totul speciale. — Şi, de asemenea, în acord atât de mare unii cu alţii, precum sfinţii, care nu ar fi sfinţi dacă fiecare din ei nu s-ar fi identificat cu Cristos.

Nu-mi faceţi „bisericuţe“ în activitatea voastră. — Ar însemna să micşoraţi valoarea apostolatului: căci dacă „bisericuţa“ ajunge, până la urmă!, să conducă o întreprindere universală… cât de repede întreprinderea universală va sfârşi prin a fi „bisericuţă“!

Îmi spuneai cu amărăciune: sunt multe drumuri! — Trebuie să fie: pentru ca toate sufletele să-şi poată găsi drumul, în această minunată diversitate.

   Stare de confuzie? — Alege o dată pentru totdeauna: şi confuzia se va transforma în siguranţă.

Bucură-te, dacă vezi că alţii fac un bun apostolat. — Şi cere-i lui Dumnezeu, pentru ei, har abundent şi răspuns la acest har.

   Apoi tu, urmează-ţi drumul: convinge-te că nu ai altul.

E un gând rău dacă te doare că alţii lucrează pentru Cristos, fără să se bazeze pe munca ta. — Aminteşte-ţi de acest pasaj din Sfântul Marcu: „Învăţătorule, am văzut pe unul izgonind demoni în numele tău, dar care nu mergea după noi şi l-am oprit, pentru că nu merge după noi. Isus, însă, răspunse: Nu-l opriţi, căci nu este nimeni, care să facă minuni în numele meu, şi să mă poată grăi de rău îndată după aceea. Cine nu este împotriva voastră este pentru voi”.