Lista numerelor

Contemplând scena Întrupării întărește-ți în suflet hotărârea de a fi umil „cu adevărat“. Ține seama că El s-a coborât luând sărmana noastră sire.

— De aceea, în fiecare zi, cu ajutorul lui Dumnezeu, tu trebuie să reacționezi de îndată acceptând umilințele pe care Domnul ți le va rezerva.

Fresca vieții tale interioare este în întuneric? Lasă-te dus de mâna ca un orb.

— Cu timpul, Domnul răsplătește umilința supunerii: El dă lumina Sa.

Ești foarte preocupat pentru că nu iubești cum ar trebui. Totul te stingherește. Iar cel potrivnic face tot ce poate ca să reapară partea cea rea din tine.

Înțeleg că te simți umilit și tocmai de aceea trebuie să acționezi cu râvnă și fără să mai aștepți.

A instrui copii și a le da o educație bună, a se ocupa de bolnavi cu dragoste.

Ca să te faci înțeles de sufletele simple trebuie să-ți umilești inteligența. Pentru a-i înțelege pe bieții bolnavi, trebuie să-ți umilești inima. Și, astfel, cu mintea și cu inima preaplecate, îți va fi ușor să ajungi la Isus pe calea sigură a mizeriei umane, a propriei noastre mizerii, care ne împinge să ne umilim pentru ca Dumnezeu să poată clădi pe nimicnicia noastră.

Umil și plin de voie bună, cântul Mariei din „Magnificat“ ne amintește de infinita generozitate a Domnului către cei care devin ca niște copii, către cei ce se fac mici și care sunt conștienți de mica lor însemnătate.

Ascultă bine, copilul meu: să te consideri fericit când te vor maltrata și te vor dezonora; când mulți vor fi cei pe care purtarea ta îi va deranja și moda va fi ca să te scuipe; căci ești „omnium peripsema“ — ca un gunoi pentru toți…

— Aceasta costă, costă chiar mult. Este o încrâncenare, până în momentul când, în sfârșit omul se apropie de Tabernacol, el care se văzuse considerat ca cel mai murdar gunoi de pe lume, un biet vierme al pământului. Și atunci spune: „Doamne, dacă Tu nu ai nevoie de onoarea mea, pentru aș avea eu nevoie de ea?

Până în clipa aceea acest copil al lui Dumnezeu nu știuse ce înseamnă a fi fericit: a ajunge la această golire, la această dăruire de sine care este o dăruire din Iubire, dar fondată pe modificare, pe durere.

Cât de rău și cât de bine poți face! — Bine, dacă ești umil, și dacă ești în stare să te dăruiești cu bucurie și spirit de sacrificiu. Bine, pentru tine și frații tăi oamenii, pentru Biserică, această Maică preabună.

— Și cât rău, dacă te vei lăsa condus de orgoliu.

Iată calea sigură: să mergi prin umilință la Cruce; și de pe Cruce, cu Cristos, spre Gloria nemuritoare a Tatălui.

Cât m-a bucurat epistola din această zi! Duhul Sfânt, prin mijlocirea Sfântului Paul ne învață secretul nemurii și al Gloriei. Noi oamenii, cu toții, simțim dorința de a dura la infinit. Am vrea să facem veșnice clipele vieții noastre pe care le considerăm fericite. Am dori să ne glorificăm amintirea. Am vrea ca idealurile noastre să fie nemuritoare. De aceea, în clipele de aparentă fericire, când există ceva care alină disperarea noastră, spunem și dorim cu toții (și este natural) ca să fie „pentru totdeauna, pentru totdeauna…“

Câtă viclenie la demon; cât de bine cunoștea el inima omenească! Veți fi ca zeii, a spus el primilor noștri părinți. Ori aceasta nu a fost decât o amară înșelăciune. Sfântul Paul, în această epistolă către Filipeni, ne dă secretul divin al nemurii și al Gloriei. Isus s-a nimicit pe Sine luând chip de rob… S-a umilit pe Sine, făcându-se ascultător până la moarte, și încă moartea pe Cruce. De aceea Dumnezeu L-a înălțat și L-a dat Numele care este mai presus de orice nume: pentru ca în numele lui Isus orice genunchi să se plece, în Ceruri, pe pământ și în infern…