Lista numerelor

Nu te înspăimânta şi nu te descuraja când îţi vei descoperi erorile… şi ce erori! Luptă ca să le înlături. Şi câtă vreme vei lupta să fii convins că este bine pentru tine să simţi aceste slăbiciuni: altfel n-ai decât un orgolios… şi orgoliul îndepărtează de Dumnezeu.

Rămâi uluit de bunătatea lui Dumnezeu, fiindcă Cristos vrea să trăiască în tine…, chiar atunci când ai să simți apăsarea bietei tale slăbiciuni, a acestei sărmane cărni, a acestei josnicii, a acestui biet lut din care ești plămădit.

Și tocmai atunci răsună în tine această chemare a lui Dumnezeu: Isuse Cristoase, — El care este Dumnezeu, care este om. El mă înțelege și mă ascultă pentru că El este Fratele și Prietenul meu.

În viața ta ești mulțumit, ești foarte fericit, chiar dacă simți uneori gheara tristeții. Și chiar dacă simți aproape obișnuit un fond real de amărăciune.

— Această bucurie și această neliniște pot coexista, fiecare în „omul“ ei: cea dintâi în omul nou, cealaltă în omul vechi.

Umilința apare din cunoașterea lui Dumnezeu și din cunoașterea de sine.

Doamne, Îți cer un dar: Iubirea… o iubire care să mă purifice — și încă un alt dar: să mă cunosc, ca să umplu de smerenie.

Sunt sfinți cei care luptă până la sfârșitul vieții: cei care știu să se ridice mereu după căderi sau după poticniri, spre a pleca din nou vitejește la drum, smeriți, plini de iubire și plini de speranță.

Dacă erorile tale te fac mai umil, dacă te aduc să cauți cu mai multă energie sprijinul brațului divin, vor fi atunci pentru tine o cale de sfințenie: „felix culpa“ — fericită vină!, cântă Biserica.

Un om ca tine — care știe bine că nu înseamnă nimic, după propriile tale spuse — oare poate crede că va îndrăzni să pună piedici harului lui Dumnezeu?

Ei bine, este ceea ce faci tu cu falsa ta smerenie, cu „obiectivitatea“ ta, cu pesimismul tău.

Datorită smereniei se descoperă credința cea adevărată. „Dicebat enim intra se“ — acea sărmană femeie își zicea în ea însăși: „si tetigero tantum vestimentum eius, salvus ero“ — dacă ajung numai să-i ating marginea veșmântului său, voi fi salvată.

— Câtă umilință la ea, și asta ca un rod și un semn al credinței sale!

Încearcă să fii asemeni Sfintei Fecioare: numai recunoscându-ne întru totul propriul neant vom avea preț în ochii Creatorului.

Nu vom ajunge niciodată la bucuria autentică, divină și umană, la „adevărată“ bucurie, dacă nu-L vom imita pe Isus, dacă nu vom fi smeriți ca El.

Ești tu în stare să treci prin umilințele pe care Dumnezeu ți le cere, peste niște aspecte care nu au importanță și care nu întunecă adevărul? Nu poți s-o faci? Înseamnă că nu iubești virtutea umilinței.