Lista numerelor

Îți ofer un mijloc bun de a-ți face examenul de conștiință:

— Am primit eu astăzi ca mijloc de ispășire contrarietățile care mi-au venit din mâna lui Dumnezeu? Și pe cele care mi le-au pricinuit colegii prin caracterul lor? Și pe cele care provin din propria mea nimicnicie?

— Am reușit eu să ofer Domnului ca pe o ispășire durerea pe care o simt atât de des de a-L fi ofensat? I-am oferit eu rușinea care mă face să roșesc lăuntric când mă simt umilit de încetineala cu care înaintez pe drumul virtuții?

Când vederea ni se tulbură, când privirile noastre își pierd claritatea, atunci simțim nevoia de a merge înspre lumină. Și Isus ne-a spus că El este lumina lumii și că a venit să vindece pe cei bolnavi.

Iată de ce trebuie să faci în așa fel încât necazurile, căderile tale — dacă Domnul le îngăduie — să nu te depărteze de Cristos, ci, dimpotrivă, să te apropie de El!

Dacă ai comis vreo eroare, mică sau mare, întoarce-te alergând către Dumnezeu!

— Și delectează-te cu cuvintele din Psalm: „cor contritum et humiliatum, Deus, non despicies“. — Domnul nu va disprețui niciodată o inimă plină de căință și smerită, niciodată nu se va arăta nepăsător față de ea.

Adevărata bucurie nu-mi lipsește, dimpotrivă… Și totuși, fiind conștient de propria mea josnicie, este normal să strig ca Sfântul Paul: nenorocit ce sunt!

— Astfel cresc dorințele de a înlătura o dată pentru totdeauna bariera pe care o pune Eul.

Nu te înspăimânta şi nu te descuraja când îţi vei descoperi erorile… şi ce erori! Luptă ca să le înlături. Şi câtă vreme vei lupta să fii convins că este bine pentru tine să simţi aceste slăbiciuni: altfel n-ai decât un orgolios… şi orgoliul îndepărtează de Dumnezeu.

Rămâi uluit de bunătatea lui Dumnezeu, fiindcă Cristos vrea să trăiască în tine…, chiar atunci când ai să simți apăsarea bietei tale slăbiciuni, a acestei sărmane cărni, a acestei josnicii, a acestui biet lut din care ești plămădit.

Și tocmai atunci răsună în tine această chemare a lui Dumnezeu: Isuse Cristoase, — El care este Dumnezeu, care este om. El mă înțelege și mă ascultă pentru că El este Fratele și Prietenul meu.

Dacă erorile tale te fac mai umil, dacă te aduc să cauți cu mai multă energie sprijinul brațului divin, vor fi atunci pentru tine o cale de sfințenie: „felix culpa“ — fericită vină!, cântă Biserica.

Umilința îndeamnă pe fiecare suflet să nu se descurajeze în fața propriilor erori.

Adevărata umilință… ne face să cerem iertare!

Isuse, Iubirea mea, când mă gândesc că pot iarăși să te ofensez!… „Tuus sum ego…, salvum me fac!“ — sunt al tău, scapă-mă!

O, Preacurată Fecioară! O, Maica Mea! Nu mă părăsi! Vezi cum se umple de lacrimi biata mea inimă. — Nu vreau să-L supăr pe Dumnezeul meu!

— Ştiu bine, şi cred că n-o voi uita niciodată: nu valorez nimic; cât mă apasă nimicnicia şi singurătatea mea! Dar… nu sunt singur: O, tu Dulcea mea Doamnă, şi Tu, Doamne, Tatăl meu, nu mă părăsiţi!

— În faţa împotrivirii cărnii şi a motivelor diabolice care se ridică în contra credinţei mele, Îl iubesc pe Isus Cristos şi cred: Iubesc şi Cred!

Dacă observi că, dintr-un motiv oarecare, nu poți, abandonează-te Lui și spune-I: Doamne, în Tine am încredere, Tu nu mă părăsi, ci vino în ajutorul slăbiciunii mele!

Și, plin de încredere, spune-I iarăși: privește-mă Isuse, nu mai sunt decât o zdreanță, experiența mea de viața este atât de tristă încât nu merit să fiu fiul tău. Trebuie să-I-o spui… și să I-o spui adesea.

— Atunci nu vei întârzia să auzi vocea sa: „ne timeas!“ — nu te teme! Sau încă „surge et ambula!“ — ridică-te și umblă!

Sfințenia este în luptă: să știm că avem defecte și până la eroism să ne străduim să le evităm.

Sfințenia — insist în această privință — constă în a ne depăși defectele… Dar murim cu defecte: altfel, ți-am mai spus-o deja, am fi niște orgolioși.