Lista numerelor

Adesea te întrebi de ce unele suflete care au avut fericirea să-L cunoască pe Cristos cel adevărat încă din copilărie ezită atât de mult să răspundă cu ceea ce au mai de preţ: viaţa lor, familia lor, idealurile lor.

Ascultă: tu, tocmai pentru că ai primit totul „dintr-o dată”, eşti obligat să te arăţi recunoscător Domnului Nostru; aşa cum ar face un orb care şi-a recăpătat brusc vederea, când ceilalți nici nu se gândesc că trebuie să spună „mulţumesc” pentru că văd.

Dar aceasta nu este de ajuns. Tu trebuie, zi după zi, să-i ajuţi pe cei din jurul tău să-şi arate recunoştinţa pentru faptul că sunt copiii lui Dumnezeu. Altfel, nu-mi spune că eşti recunoscător.

Meditează cu luare aminte la aceasta: ceea ce mi se cere este atât de puțin în comparație cu ceea ce mi se dă.

Noi, cei care ne-am dăruit lui Dumnezeu, nu am pierdut nimic.

Sfânta Fecioară Maria, Învățătoarea dăruirii de sine fără limite. – Îţi aminteşti? Lăudând-o pe Ea, Isus a spus: „acela care face voia Tatălui meu, acela – aceea – este Mama mea…”.

Roag-o pe această bună Mamă ca în sufletul tău să se întărească – cu forţa dragostei şi a eliberării – răspunsul ei de o generozitate exemplară: «ecce ancilla Domini!» – Iată slujitoarea Domnului.

Părea ferm hotărât… dar când să ia condeiul ca să rupă cu logodnica sa, nehotărârea a învins şi i-a oprit curajul; este foarte omenesc şi de înţeles, au comentat ceilalţi. După părerea unora, iubirile pământene nu sunt printre acele lucruri de care trebuie să te desprinzi pentru a-L urma pe deplin pe Isus Cristos, atunci când El o cere.

De-a lungul întregii lor vieţi, unii se comportă ca si cum Domnul nu a vorbit despre dăruirea de sine şi despre comportamentul drept decât celor pe care acestea nu-i costă – aceştia nu există! – sau celor care n-ar avea nevoie să lupte.

Ei uită un lucru: că Isus a spus pentru toţi că Împărăţia Cerurilor se cucereşte prin violenţă, printr-o luptă sfântă în fiecare clipă.

Suișuri şi coborâșuri. Tu ai prea multe suișuri și coborâșuri: cauza este limpede: până acum ai dus o viaţă uşoară şi nu vrei să admiți că de la „dorinţă” la „dăruirea de sine” este o distanţă considerabilă.

Recuperează timpul pe care l-ai pierdut culcându-te pe laurii mulțumirii de sine, considerându-te o persoană bună, ca și cum era suficient să mergi încet, fără să furi sau să omori.

Accelerează ritmul în pietate și în muncă: mai ai încă atâta drum de străbătut; înţelege-te bine cu toţi, și cu cei care te deranjează şi străduiește-te să-i iubeşti – pentru a-i sluji! – pe cei pe care odinioară îi dispreţuiai.

Reînnoire nu înseamnă relaxare.

Nu merită să te dăruiești decât pentru a construi o operă foarte mare, doar pentru Dumnezeu – sfinţenia.

De aceea – când îi canonizează pe sfinți – Biserica proclamă eroismul vieţii lor.

Atenţie: rămâi vigilent! – Atunci când ridici temperatura mediului tău, veghează ca a ta să nu scadă.

Fericite, preafericite acele suflete care, când aud vorbindus-e despre Isus– și El ne vorbeşte mereu– Îl recunosc de îndată ca fiind Calea, Adevărul și Viaţa!

– Tu știi foarte bine că, atunci când nu luăm parte la această fericire, este pentru că ne-a lipsit hotărârea de a-L urma.