Lista numerelor

Aceste zile – îmi spuneai tu – au fost cele mai fericite din viața mea. Şi ţi-am răspuns, fără ezitare: pentru că ai „trăit” cu ceva mai multă dăruire decât de obicei.

De când i-ai spus „da”, timpul a schimbat culoarea orizontului – în fiecare zi mai frumoasă –, făcându-l mai strălucitor și mai luminos. Dar trebuie să continui să spui „da”.

Ai întinerit: observi într-adevăr că frecventarea lui Dumnezeu te-a readus în scurt timp în epoca simplă şi fericită a tinereţii tale şi chiar la siguranţa şi la bucuria – fără infantilism – a copilăriei spirituale… Te uiţi în jurul tău şi constaţi că acelaşi lucru li se întâmplă şi celorlalţi: anii s-au scurs de când l-au întâlnit pe Domnul Nostru şi, pe măsură ce se maturizează, în ei se întăresc o tinereţe şi o bucurie de neşters. Nu se cred tineri: sunt tineri şi veseli! Această realitate a vieţii interioare atrage, confirmă şi subjugă sufletele. Mulţumeşte în fiecare zi «Deum cui laetificat iuventutem» – lui Dumnezeu care umple de bucurie tinereţea ta.

Harul lui Dumnezeu nu îţi lipseşte, în consecinţă, dacă îi răspunzi, trebuie să fii sigur de tine.

Succesul nu depinde decât de tine: forţa ta şi buna ta dispoziţie – unite cu acest har – vor fi un motiv mai mult decât suficient pentru a-ţi da optimismul celui care este sigur de victorie.

Poate că ieri erai una dintre acele persoane dezamăgite în iluziile sale, decepţionate în ambiţiile lor omeneşti. Astăzi, de când El s-a amestecat în viaţa ta – îţi mulţumesc, Dumnezeul meu! – râzi şi cânţi şi aduci surâsul, Dragostea şi fericirea peste tot pe unde te duci.

Mulţumeşte-i lui Dumnezeu pentru că ești fericit, plin de o bucurie profundă care nu știe să fie zgomotoasă.

Cu Dumnezeu, mă gândeam, fiecare zi îmi pare mai atrăgătoare.

Trăiesc „picătură cu picătură”, într-o zi găsesc un oarecare amănunt, magnific; în alta, descopăr o panoramă pe care nu o remarcasem înainte… Dacă va continua aşa, nu știu ce se va întâmpla cu timpul.

Apoi, am constatat că El mă asigura: în fiecare zi, bucuria ta va fi mai mare pentru că te vei cufunda din ce în ce mai adânc în această aventură divină, această foarte mare „încurcătură” în care te-am amestecat. Şi vei vedea că Eu nu te părăsesc.

Bucuria este consecinţa dăruirii de sine. Se confirmă cu fiecare apăsare a pompei.

Câtă bucurie imuabilă îți provoacă faptul că te-ai dăruit lui Dumnezeu! Și câtă înfrigurare, ce dorință ca toți să participe la bucuria ta!

Te-ai hotărât mai mult din chibzuinţă decât din înflăcărare şi entuziasm. Deși ai fi vrut să îl ai, nu a fost loc pentru sentiment: te-ai dăruit, după ce te-ai convins că Dumnezeu o voia.

Şi, din acea clipă, nu ai mai „simţit” nicio îndoială serioasă; ci, dimpotrivă, o bucurie liniştită, senină, care câteodată devine năvalnică. Astfel răsplăteşte Dumnezeu cutezanţele Iubirii.