Lista numerelor

Când egoismul tău te îndepărtează de la grija comună pentru bunăstarea – în sănătate şi în sfinţenie – a tuturor oamenilor, când devii calculat şi când nevoile materiale şi morale ale aproapelui nu te ating, mă văd obligat să-ţi spun în față ceva foarte dur, pentru a te face să reacţionezi: dacă nu simţi fericita fraternitate cu fraţii tăi, oamenii, şitrăieşti la marginea familiei creştine, nu eşti decât un biet copil de pripas.

Ce durere este să constaţi cum înţeleg unii să facă milostenia: câţiva bănuţi sau câteva zdrenţe. S-ar spune că nu au citit Evanghelia.

Mergi drept la ţintă: ajută oamenii să se formeze cu suficientă credinţă şi tărie pentru ca generoşi, din timpul vieţii, să se desprindă de cele trebuincioase.

– Molaticilor explică-le că este prea puţin nobil, prea puţin elegant, chiar din punct de vedere pur omenesc, să aştepte sfârşitul, adică momentul din care, prin forţa lucrurilor, nu mai pot lua nimic cu ei.

„Cine împrumută, nu recuperează; dacă recuperează, nu recuperează totul; dacă recuperează totul, nu aşa cum a fost; şi dacă recuperează totul aşa cum a fost, devine duşman de moarte”.

Atunci?... Dă! Fără calcule şi totdeauna pentru Dumnezeu. Astfel, şi pe plan omenesc, vei trăi mai aproape de oameni şi îi vei ajuta ca să fie mai puţini ingraţi.

Am văzut înroşindu-se obrazul acelui om simplu şi mi s-a părut că lacrimi îi înceţoşau ochii: el aducea cu generozitate sprijinul său operelor de binefacere, cu banii câştigaţi cinstit; or, iată că a aflat că „oamenii buni” judecau că acţiunile lui nu erau drepte.

Cu naivitatea neofitului în luptele sale cu Dumnezeu murmura: „Ei văd că mă sacrific… şi acum ei mă sacrifică pe mine!”

– I-am vorbit încet: a sărutat Crucifixul meu şi indignarea lui, foarte naturală, s-a transformat în pace şi bucurie.

«Hominem non habeo» – nu am pe nimeni care să mă ajute. Asta ar putea să spună, din păcate, mulți bolnavi și paralitici spiritual, care ar putea să slujească… şi ar trebui să slujească.

Doamne, fă să nu rămân niciodată indiferent în faţa sufletelor.

Masele au plecat și continuă să plece pe „drumul nemulţumirii îndreptăţite”.

E dureros… dar câţi oameni decepţionaţi am fabricat noi, printre cei care se află spiritualiceşte sau materialiceşte în nevoie!

– Trebuie din nou introdus Cristos între cei săraci şi umili: tocmai printre ei se simte El cel mai bine.

Profesore: să fii dornic să îi faci pe elevii tăi să înţeleagă, în puţin timp, ceea ce ţi-a cerut ore de studiu pentru a ajunge să vezi limpede.

Ce suflete înguste au aceia care păstrează, cu acribie, „lista nedreptăţilor pe care le-au îndurat”!... Cu acești nenorociți nu se poate trăi.

Adevărata caritate, aşa cum nu ţine socoteala serviciilor „constante şi necesare” pe care le face, nu înregistrează, «omnia suffert» – ea îndură totul – nici afronturile pe care le îndură.

Sunt de acord, admit! Această persoană s-a purtat rău; comportarea ei este blamabilă şi nedemnă; se vede că acest om nu are cinste.

– Din punct de vedere omenesc, nu merită decât dispreţ! ai adăugat.

– Insist: te înţeleg, dar nu împărtășesc ultima ta idee; această viaţă meschină este sacră; Cristos a murit pentru a o răscumpăra. Dacă El nu a dispreţuit-o, cum poţi îndrăzni tu să o faci?

Indulgenţa este proporţională cu autoritatea. Un simplu judecător trebuie să-l condamne – acordând, poate, circumstanţe atenuante – pe acuzatul care și-a recunoscut vinovăția. Puterea suverană a unei ţări acordă, uneori, o amnistie sau o grațiere. Dumnezeu iartă totdeauna sufletul care se căiește.

„Cunosc pe unii şi pe unele care nu au forța nici măcar de a cere ajutor”, îmi spuneai tu, plin de dezgust şi de durere. – Nu trece pe lângă ei; voinţa ta de a te salva şi de a-i salva poate servi ca punct de plecare pentru convertirea lor. Mai mult, dacă te gândeşti bine, vei băga de seamă că şi ţie ţi s-a întins o mână.

Oamenii din acele ținuturi – atât de îndepărtate de Dumnezeu, atât de dezorientate – ți-au amintit cuvintele Învăţătorului: „Sunt ca niște oi fără păstor”.

– Și ai simțit că și inima ta se umple de compasiune… Hotărăște-te ca, din locul pe care îl ocupi, să îți dai viața ca jertfă pentru toți.