Lista numerelor

O datorie urgentă: să mişti conştiinţa credincioşilor şi a necredincioşilor – să mobilizezi oamenii de bunăcredință – pentru ca să coopereze şi să furnizeze instrumentele materiale necesare muncii cu sufletele.

El face paradă de mult entuziasm şi înţelegere. Dar când vede că este vorba despre „el”, că „el” este cel care trebuie să contribuie cu adevărat, se retrage laș.

Îmi aminteşte de cei care, în clipe de mare pericol, strigau plini de o falsă vitejie: la luptă! la luptă! Dar nu voiau să dea bani, nici să se înroleze pentru a-şi apăra patria.

Ce durere este să constaţi cum înţeleg unii să facă milostenia: câţiva bănuţi sau câteva zdrenţe. S-ar spune că nu au citit Evanghelia.

Mergi drept la ţintă: ajută oamenii să se formeze cu suficientă credinţă şi tărie pentru ca generoşi, din timpul vieţii, să se desprindă de cele trebuincioase.

– Molaticilor explică-le că este prea puţin nobil, prea puţin elegant, chiar din punct de vedere pur omenesc, să aştepte sfârşitul, adică momentul din care, prin forţa lucrurilor, nu mai pot lua nimic cu ei.

„Cine împrumută, nu recuperează; dacă recuperează, nu recuperează totul; dacă recuperează totul, nu aşa cum a fost; şi dacă recuperează totul aşa cum a fost, devine duşman de moarte”.

Atunci?... Dă! Fără calcule şi totdeauna pentru Dumnezeu. Astfel, şi pe plan omenesc, vei trăi mai aproape de oameni şi îi vei ajuta ca să fie mai puţini ingraţi.

Am văzut înroşindu-se obrazul acelui om simplu şi mi s-a părut că lacrimi îi înceţoşau ochii: el aducea cu generozitate sprijinul său operelor de binefacere, cu banii câştigaţi cinstit; or, iată că a aflat că „oamenii buni” judecau că acţiunile lui nu erau drepte.

Cu naivitatea neofitului în luptele sale cu Dumnezeu murmura: „Ei văd că mă sacrific… şi acum ei mă sacrifică pe mine!”

– I-am vorbit încet: a sărutat Crucifixul meu şi indignarea lui, foarte naturală, s-a transformat în pace şi bucurie.