Lista numerelor

Rugăciunea ta va fi câteodată în formă discursivă; alteori, poate mai rar, ea va fi plină de ardoare; şi de multe ori, poate, seacă, seacă, seacă… Dar ceea contează este că tu, cu ajutorul lui Dumnezeu, nu te descurajezi.

Gândeşte-te la santinela din postul ei de gardă: ea nu ştie dacă regele sau şeful statului se află în palat; nu este la curent cu ceea ce face şi, în cele mai multe cazuri, personalitatea respectivă nu ştie cine o păzeşte.

– Nimic din toate acestea nu se întâmplă cu Domnul nostru. El trăieşte acolo unde trăieşti tu; Lui Îi pasă de tine; te cunoaşte şi îţi cunoaşte gândurile cele mai intime… nu părăsi postul de gardă al rugăciunii!

Laşi, câteodată, să izbucnească răul tău caracter, care se arată, nu o dată, cu o duritate absurdă. Alteori, nu te preocupi să-ţi îndrepți inima şi mintea, cu scopul ca ele să fie un lăcaș pentru Sfânta Treime… Şi, totdeauna, sfârşeşti prin a rămâne departe de Isus, pe care-L cunoşti atât de puțin…

– În felul acesta, nu vei avea niciodată viaţă interioară.

Domnul a pus o sămânţă bună în sufletul tău. Şi s-a slujit –pentru această semănătură de viaţă veşnică– de mijlocul puternic al rugăciunii: pentru că nu poți nega că, de multe ori, când ești în fața Tabernacolului, față în față cu El, te-a făcut să auzi – în adâncul sufletului tău – că vrea să fii al Lui, că trebuie să lași totul… Dacă acum negi acest lucru, ești un trădător mizerabil; și, dacă ai uitat, ești un ingrat.

S-a slujit, de asemenea – să nu te îndoiești de aceasta, cum te-ai îndoit până acum – de sfaturile sau de propunerile supranaturale ale Directorului tău, care ți-a repetat insistent cuvinte peste care nu trebuie să treci; și s-a slujit, la început – tot pentru a pune această sămânță bună în sufletul tău –, de acel prieten nobil, sincer, care ți-a spus adevăruri dure, pline de dragoste de Dumnezeu.

– Dar, cu uimire naivă, ai descoperit că dușmanul a semănat neghină în sufletul tău. Și că o seamănă în continuare, în timp ce tu dormi confortabil și slăbești în viața ta interioară. – Acesta, și nu altul, este motivul pentru care găsești în sufletul tău plante vâscoase, ordinare, care uneori par că o să sufoce bobul bun de grâu pe care l-ai primit…

– Smulge-le dintr-o dată! Harul lui Dumnezeu îţi este de ajuns. Nu te teme că vor lăsa un gol, o rană… Domnul va pune acolo o nouă sămânță a Sa: dragostea lui Dumnezeu, caritatea frătească, dorința de apostolat… Și, cu timpul, nu va mai rămâne nici cea mai mică urmă de neghină: dacă acum, cât mai este timp, o smulgi din rădăcină; și, mai bine, dacă nu dormi și îți păzești ogorul noaptea.

Suferi mult pentru că vezi că nu eşti la înălţime. Ai vrea să faci mai mult şi cu mai multă eficiență dar, adesea, acționezi neglijent sau nu îndrăzneşti.

«Contra spem, in spem!» – trăiește din speranță sigură, împotriva oricărei speranțe. Reazemă-te de această stâncă tare, care te va salva şi te va împinge înainte. Este o virtute teologală minunată care te va încuraja să mergi înainte, fără teamă că mergi prea departe, și te va împiedica să te opreşti!

– Nu te uita aşa la mine! Da. A cultiva speranţa înseamnă a-ți întări voința.