Lista numerelor

Ai întinerit: observi într-adevăr că frecventarea lui Dumnezeu te-a readus în scurt timp în epoca simplă şi fericită a tinereţii tale şi chiar la siguranţa şi la bucuria – fără infantilism – a copilăriei spirituale… Te uiţi în jurul tău şi constaţi că acelaşi lucru li se întâmplă şi celorlalţi: anii s-au scurs de când l-au întâlnit pe Domnul Nostru şi, pe măsură ce se maturizează, în ei se întăresc o tinereţe şi o bucurie de neşters. Nu se cred tineri: sunt tineri şi veseli! Această realitate a vieţii interioare atrage, confirmă şi subjugă sufletele. Mulţumeşte în fiecare zi «Deum cui laetificat iuventutem» – lui Dumnezeu care umple de bucurie tinereţea ta.

Poate că ieri erai una dintre acele persoane dezamăgite în iluziile sale, decepţionate în ambiţiile lor omeneşti. Astăzi, de când El s-a amestecat în viaţa ta – îţi mulţumesc, Dumnezeul meu! – râzi şi cânţi şi aduci surâsul, Dragostea şi fericirea peste tot pe unde te duci.

Înainte erai pesimist, nehotărât, apatic. Acum, iată-te totalmente transformat: te simţi îndrăzneţ, optimist, sigur de tine… pentru că, în sfârșit, te-ai hotărât să nu cauţi sprijin decât în Dumnezeu.

Îmi place să compar viaţa interioară cu o haină, cu haina de nuntă despre care vorbeşte Evanghelia. Ţesătura este compusă din fiecare obicei sau practică de pietate care, asemenea fibrelor, dau trăinicie materialului. Şi aşa cum o sfâșietură îi ia din valoare unui veșmânt, chiar dacă restul este în bună stare, tot aşa, dacă practici rugăciunea mentală, dacă lucrezi… dar îţi lipseşte căinţa – sau invers –, viaţa ta interioară nu este – ca să spunem aşa – desăvârşită.

Laşi, câteodată, să izbucnească răul tău caracter, care se arată, nu o dată, cu o duritate absurdă. Alteori, nu te preocupi să-ţi îndrepți inima şi mintea, cu scopul ca ele să fie un lăcaș pentru Sfânta Treime… Şi, totdeauna, sfârşeşti prin a rămâne departe de Isus, pe care-L cunoşti atât de puțin…

– În felul acesta, nu vei avea niciodată viaţă interioară.

Câte lucruri noi ai descoperit! – Cu toate acestea, câteodată eşti un naiv,şi crezi că ai văzut totul, că eşti de acum informat despre tot… Apoi, atingi cu propriile tale mâini bogăţia unică şi insondabilă a comorilor Domnului, care îţi va arăta întotdeauna „lucruri noi”, dacă răspunzi cu dragoste şi delicateţe: iar atunci înţelegi că te găseşti la începutul drumului tău, căci sfinţenia constă în identificarea cu Dumnezeu, cu acest Dumnezeu al nostru, care este infinit, inepuizabil.

O dată mai mult ai simţit că Isus era foarte aproape de tine. – Şi o dată mai mult ai înţeles că trebuie să faci totul pentru El.

Dacă până acum, înainte de a-L fi găsit, voiai să alergi prin viaţă cu ochii larg deschişi, pentru a afla tot, din acest moment… să fugi cu privirea limpede, pentru a vedea cu El ceea ce te interesează cu adevărat.

Pentru a înainta în viaţa interioară şi în apostolat, nu evlavia sensibilă este necesară, ci o disponibilitate hotărâtă și generoasă a voinței de a răspunde la cerințele divine.