Lista numerelor

Mai mult obține cel care insistă mai de aproape… De aceea, apropie-te de Dumnezeu: fii hotărât să fii sfânt.

Îmi place să compar viaţa interioară cu o haină, cu haina de nuntă despre care vorbeşte Evanghelia. Ţesătura este compusă din fiecare obicei sau practică de pietate care, asemenea fibrelor, dau trăinicie materialului. Şi aşa cum o sfâșietură îi ia din valoare unui veșmânt, chiar dacă restul este în bună stare, tot aşa, dacă practici rugăciunea mentală, dacă lucrezi… dar îţi lipseşte căinţa – sau invers –, viaţa ta interioară nu este – ca să spunem aşa – desăvârşită.

Când îţi vei da seama că singura cale posibilă este să cauți, cu seriozitate, sfinţenia?

Hotărăște-te – nu te simţi jignit – să-L iei în serios pe Dumnezeu. Căci uşurinţa de care dai dovadă, dacă nu o combaţi, poate sfârși într-o tristă şi hulitoare parodie.

Laşi, câteodată, să izbucnească răul tău caracter, care se arată, nu o dată, cu o duritate absurdă. Alteori, nu te preocupi să-ţi îndrepți inima şi mintea, cu scopul ca ele să fie un lăcaș pentru Sfânta Treime… Şi, totdeauna, sfârşeşti prin a rămâne departe de Isus, pe care-L cunoşti atât de puțin…

– În felul acesta, nu vei avea niciodată viaţă interioară.

«Iesus Christus, perfectus Deus, perfectus Homo» – Isus Cristos, Dumnezeu perfect şi om perfect.

Numeroşi sunt creştinii care-L urmează pe Cristos, uimiți de divinitatea Sa, dar Îl uită ca Om… Şi eşuează în practicarea virtuţilor supranaturale – cu tot echipamentul exterior de pietate –, căci nu fac nimic pentru a dobândi virtuţile omeneşti.

Un remediu pentru tot: sfinţenia personală! – De aceea, sfinţii au fost atât de plini de pace, de forţă, de bucurie, de siguranţă…

Până acum nu ai înţeles mesajul pe care noi, creştinii, îl aducem celorlalţi oameni: minunea ascunsă a vieții interioare.

– Ce lume nouă le arăți acum!

Câte lucruri noi ai descoperit! – Cu toate acestea, câteodată eşti un naiv,şi crezi că ai văzut totul, că eşti de acum informat despre tot… Apoi, atingi cu propriile tale mâini bogăţia unică şi insondabilă a comorilor Domnului, care îţi va arăta întotdeauna „lucruri noi”, dacă răspunzi cu dragoste şi delicateţe: iar atunci înţelegi că te găseşti la începutul drumului tău, căci sfinţenia constă în identificarea cu Dumnezeu, cu acest Dumnezeu al nostru, care este infinit, inepuizabil.

Prin Dragoste, mai mult decât prin studiu, se ajunge la înțelegerea „lucrurilor lui Dumnezeu”.

De aceea, trebuie să lucrezi, trebuie să studiezi, trebuie să accepţi boala, trebuie să fii cumpătat… cu iubire!