25

Îngăduiţi-mi să insist în privinţa problemei Institutelor seculare. Am citit un studiu al unui cunoscut specialist în drept canonic, Dr. Julián Herranz, în care se afirmă că unele dintre aceste institute sunt secrete şi că multe altele se identifică cu ordinele religioase – folosind rasă, abandonând munca profesională pentru a se dedica aceloraşi scopuri precum călugării etc. -, până într-atât încât membrii săi nu văd niciun inconvenient în a se considera ei înşişi călugări. Ce credeţi cu privire la această temă?

Lucrarea despre Institutele seculare la care vă referiţi a avut într-adevăr o amplă difuzare printre specialişti. Dr. Herranz exprimă o teză bine documentată, asumându-şi personal responsabilitatea; despre concluziile acestei lucrări prefer să nu vorbesc.

Trebuie să vă spun doar că acest fel de a proceda nu are nimic a face cu Opus Dei, care nu este nici secretă şi nu este în niciun caz comparabilă, nici prin munca şi nici prin viaţa membrilor săi, cu călugării, pentru că membrii Opus Dei sunt, cum tocmai v-am spus, cetăţeni obişnuiţi, egali cu ceilalţi cetăţeni, care exercită liber toate profesiunile şi toate muncile omeneşti cinstite 1.

Note
1

Mons. Escrivá de Balaguer a arătat în repetate rânduri că Opus Dei, de fapt, nu era un Institut Secular, şi nici nu era o asociaţie comună de credincioşi. Deşi în 1947 Opus Dei a fost declarată Institut Secular, drept soluţia juridică cea mai puţin neadecvată pentru Opus Dei în cadrul normelor juridice în vigoare pe atunci în Biserică, Mons. Escrivá de Balaguer se gândise, încă cu mulţi ani înainte, că situaţia juridică definitivă a Opus Dei se afla între structurile seculare de jurisdicţie personală, cum este cazul Prelaturilor personale.

Acest număr în altă limbă