Stațiunea a II-a: Isus își ia crucea

În afara orașului, la nord-vest de Ierusalim, se află un mic deal: în aramaică este numit Golgota; în latină locus Calvariae: locul căpățânii sau Calvar.

Isus începe executarea sentinței fără să opună rezistență. Nu va fi cruțat de nimic și pe umerii săi cade povara infamantă a Crucii. Dar Crucea va fi, prin iubire, tronul regalității sale.

Locuitorii din Ierusalim și străinii veniți acolo pentru Paște se îmbulzesc pe străzile orașului pentru a-l vedea trecând pe Isus Nazarineanul, Regele Iudeilor. Sunt multe voci și țipete; și, din când în când, scurte momente de liniște: poate atunci când Cristos fixează cu privirea pe cineva:

— Dacă cineva vrea să vină după mine, să-și ia crucea de fiecare zi și să mă urmeze. (Mt 16, 24.)

Cu câtă iubire îmbrățișează Isus lemnul Crucii care îl va da la moarte! Oare nu este adevărat că, atunci când încetezi să-ți fie teamă de Cruce, de ceea ce lumea numește cruce, atunci când accepți Voința Divină, ești fericit și dispar toate grijile, suferințele fizice sau morale?

Este cu adevărat ușoară și plăcută Crucea lui Isus. Acolo nu contează durerile; doar bucuria de a ne ști răscumpărători împreună cu El.

Puncte de meditație II

1. Mulţimea se pregăteşte... Isus, batjocorit, este ţinta glumelor celor care îl înconjoară.

Chiar El, care a trecut prin lume făcând bine şi a vindecat bolile tuturor. (Cf. Fap 10, 38.) Duc la răstignire pe Isus, Domnul bun, care a venit în întâmpinarea noastră, cei ce eram departe.

2. Ca pentru o sărbătoare, s-a făcut o lungă procesiune. Judecătorii vor să savureze victoria cu o tortură lentă si nemiloasă.

Isus nu se va întâlni cu moartea într-o clipită... I s-a dat mai mult timp pentru ca durerea şi iubirea să continue să se identifice cu Voinţa milostivă a Tatălui. Ut facerem voluntatem tuam, Deus meus, volui, et legem tuam in medio cordis mei (Ps 39, 9): pentru a împlini Voia ta, Domnul meu, pun bunătatea şi legea ta în adâncul inimii mele.

3. Cu cât vei fi mai mult cu Cristos, cu atât mai mult har vei avea pentru a fi rodnic pe pământ şi pentru fericirea veșnică.

Dar trebuie să te hotărăști să urmezi calea dăruirii de sine: să iei Crucea pe umerii tăi, cu un zâmbet pe buze şi o lumină în suflet.

4. Simţi înăuntrul tău: „cât cântărește jugul pe care ţi l-ai asumat în mod liber!”… Este vocea diavolului; povara… mândriei tale.

Cere de la Domnul umilinţă şi vei înțelege şi tu acele cuvinte ale lui Isus: Iugum enim meum suave est, et onus meum leve (Mt 11, 30), pe care îmi place să le traduc liber astfel: jugul meu este libertatea, jugul meu este iubirea, jugul meu este unitatea, jugul meu este viaţa, jugul meu este eficienţa.

5. În jur este o frică de Cruce, de Crucea Domnului. De fapt, oamenii au început să numească cruci toate lucrurile neplăcute care se întâmplă în viață şi pe care nu ştiu să le înfrunte ca fii ai lui Dumnezeu, cu viziune supranaturală. Chiar dau afară crucile pe care le-au ridicat bunicii noștri pe marginea drumurilor…!

În Patimile lui Isus, Crucea a încetat să mai fie simbol al pedepsei, pentru a deveni semn al victoriei. Crucea este emblema Mântuitorului, in quo est salus, vita et resurrectio nostra: acolo este mântuirea noastră, viaţa noastră, învierea noastră.