Stațiunea a III-a: Isus cade întâia oară

Crucea rănește, sfâșie cu greutatea sa umerii Domnului.

Mulțimea de oameni este tot mai mare. Soldații reușesc cu greu să potolească mulțimea agitată, furioasă, care curge pe străzile Ierusalimului ca un râu ieşit din matcă.

Trupul extenuat al lui Isus se clatină deja sub Crucea enormă. Din Inima sa preaiubitoare abia ajunge un suflu de viață la mădularele sale rănite.

În dreapta și în stânga, Domnul vede această mulțime ce rătăcește ca o turmă fără păstor. I-ar putea striga pe fiecare în parte cu numele lor, cu numele noastre. Sunt acolo cei care s-au hrănit din pâinile și peștii înmulțiți de El, cei ce au fost vindecați de boli, cei ce au fost învățați pe marginea lacului, pe munte și în porticurile Templului.

O durere adâncă apasă inima lui Isus și Domnul cade la pământ extenuat.

Tu și eu nu putem spune nimic: deja știm de ce cântărește atât de greu Crucea lui Isus. Şi plângem mizeriile noastre și înspăimântătoarea lipsă de recunoștință a inimii omenești. Din adâncul inimii izbucnește un act de căinţă sinceră, care ne ajută să ieșim din istovirea păcatului. Isus a căzut pentru ca noi să ne ridicăm din nou: o dată şi întotdeauna.

Puncte de meditație III

1. Trist?... pentru că ai avut o înfrângere în acea bătălie măruntă?

Nu, fericit! Pentru că data viitoare, cu harul lui Dumnezeu şi cu umilinţa ta de acum, vei învinge!

2. Atâta timp cât există o luptă, o luptă ascetică, există viaţă interioară. Domnul ne cere chiar aceasta: dorinţa de a-l iubi cu faptele, în micile lucruri de fiecare zi. Dacă ai învins în cele mici, vei învinge şi în cele mai mari.

3. „Acest om este pe moarte. Nu mai este nimic de făcut…”

Se întâmplă cu ani în urmă, într-un spital din Madrid.

După Sfânta Spovadă, când preotul îi dădu să sărute crucifixul, acel om începu să ţipe cu voce puternică şi nu reuşeau să-l liniştească:

— Cu această gură a mea necurată nu îl pot săruta pe Domnul!

— Dar eşti pe punctul de a-i da o imensă îmbrăţişare și sărutare, peste o clipă, în Cer!

… Ai mai văzut vreodată un mod mai frumos și mai grozav de manifestare a căinței?

4. Vorbeşti şi nu te ascultă nimeni! Şi dacă te ascultă, nu te înțeleg. Eşti de neînţeles!... de acord. În orice caz, până când crucea ta va avea toată însemnătatea Crucii lui Cristos, trebuie ca acum tu să munceşti aşa, fără să fii luat în considerare. Alții te vor înțelege.

5. Câte persoane, din cauza mândriei şi a imaginaţiei, se jertfesc pe un calvar care nu este al lui Cristos!

Crucea pe care trebuie s-o porţi este divină. Nu dori să porţi vreo cruce umană. Dacă vreodată cazi în această capcană, corectează-te imediat: este suficient să te gândeşti că El a suferit de mii de ori mai mult din iubire pentru noi!