Am predicat constant această posibilitate supranaturală şi umană, pe care Tatăl nostru, Dumnezeu, o pune în mâinile fiilor săi: participarea la răscumpărarea pe care o face Cristos. Mă umple de bucurie să găsesc această doctrină în textele părinţilor Bisericii. Sfântul Grigore cel Mare spune: Creştinii scapă de demoni, când dezrădăcinează răul din inima celorlalţi cu îndemnul lor la bine... Punerea mâinilor asupra bolnavilor pentru a-i vindeca, se face atunci când se observă că aproapele dă semne de slăbiciune în a face bine şi i se oferă ajutor în mii de moduri, întărindu-l prin exemplu. Aceste miracole sunt cu atât mai mari cu cât se petrec în domeniul spiritual, dând viaţă nu trupurilor, ci sufletelor. Şi voi, dacă nu vă delăsaţi, veţi putea face aceste miracole, cu ajutorul lui Dumnezeu²⁰.

Dumnezeu vrea ca toţi să se mântuiască: aceasta este o invitaţie şi o responsabilitate, care apasă asupra fiecăruia dintre noi. Biserica nu este o redută pentru privilegiaţi. Oare marea Biserică este o mică parte a lumii? Marea Biserică este lumea întreagă²¹. Aşa scria sfântul Augustin, adăugând: Spre orice loc te-ai îndrepta, acolo este Cristos. Ai prin moştenire toate colţurile pământului; vino, ia-le în stăpânire pe toate cu mine²². Vă amintiţi cum erau plasele? Încărcate, gata să se rupă: nu încăpeau mai mulţi peşti. Dumnezeu aşteaptă cu ardoare să i se umple casa²³; este Tată, şi îi place să trăiască cu toţi fiii în jur.