Lista numerelor

Există 2 numere în „Prietenii lui Dumnezeu” al căror subiect este Demnitate omenească  → cuvântul omenesc .

Rugăciune, dialog

Am păşit deja pe căile rugăciunii. Cum să mergem mai departe? Nu aţi văzut cum atâţia – ei şi ele – par că vorbesc cu ei înşişi, complăcându-se să se asculte? Este o vorbărie aproape continuă, un monolog care insistă neobosit asupra problemelor care îi preocupă, fără a pune la dispoziţie mijloacele pentru a le rezolva, mânaţi, poate, de iluzia morbidă să fie compătimiţi sau să fie admiraţi. S-ar spune că nu cer mai mult.

Când se vrea cu adevărat să se deschidă inima, dacă suntem cinstiţi şi simpli, vom căuta sfatul persoanelor care ne iubesc, care ne înţeleg: discutăm cu tatăl, cu soţia, cu soţul, cu fratele, cu prietenul. Acesta este deja dialog, deşi deseori nu vrem atât de mult să ascultăm, cât să ne descărcăm, să povestim ceea ce ni se întâmplă. Să începem să ne comportăm aşa cu Dumnezeu, siguri că el ne ascultă şi că ne răspunde; şi ne vom adresa lui şi ne vom deschide conştiinţa într-o conversaţie umilă, pentru a-i spune cu încredere tot ce palpită în mintea şi în inima noastră: bucurii, tristeţi, speranţe, amărăciuni, succese, eşecuri, şi chiar detaliile cele mai mărunte ale zilei noastre. Pentru că am constatat că tot ce ţine de noi îl interesează pe Tatăl nostru ceresc.

Este posibil ca, încă de la început, să se ridice nori de praf şi ca, în acelaşi timp, să folosească duşmanii sfinţirii noastre o atât de vehementă şi bine orchestrată tehnică de terorism psihologic – de abuz de putere –, încât să îi atragă în direcţia lor absurdă chiar şi pe cei care, mult timp, şi-au menţinut alt comportament, mai logic şi mai drept. Şi chiar dacă vocea lor sună ca un clopot spart, care nu este turnat în metal bun şi este foarte diferit de fluieratul păstorului, aceştia estompează cuvântul, care este unul dintre darurile cele mai preţioase pe care omul le-a primit de la Dumnezeu, dar minunat pentru a exprima înalte gânduri de dragoste şi de prietenie faţă de Domnul şi de creaturile sale, până la a face să se înţeleagă de ce sfântul Iacob spune despre limbă că este o lume de nedreptăţi11. Atâtea rele poate să provoace: minciuni, denigrări, batjocuri, escrocherii, insulte, şuşoteli chinuitoare.

Note
11

Iac 3,6.

Referințe la Sfânta Scriptură