Anul liturgic este jalonat de sărbători în cinstea sfintei Maria. Fundamentul acestui cult este maternitatea divină a Maicii Domnului, izvor al plenitudinii de daruri ale naturii şi de haruri cu care Sfânta Treime a împodobit-o. Demonstrează o sărăcăcioasă formare creştină – şi foarte puţină dragoste filială – cel care s-ar teme că cultul preasfintei Fecioare ar putea micşora adoraţia care i se datorează lui Dumnezeu. Mama noastră, model de umilinţă, a rostit: De acum mă vor ferici toate neamurile. Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt este numele lui. Şi mila lui în neam şi în neam spre cei ce se tem de el³¹.

În sărbătorile Maicii Domnului să nu îngrădim demonstraţiile de iubire; să ne deschidem mai des inima, cerându-i ceea ce ne trebuie, mulţumindu-i pentru solicitudinea ei maternă şi constantă, recomandându-i persoanele pe care le stimăm. Dar, dacă vrem să ne comportăm ca nişte fii, toate zilele vor fi ocazii potrivite pentru a ne arăta dragostea faţă de Maria, cum sunt toate zilele pentru cei care se iubesc cu adevărat.