Când sfântul Paul evocă acest mister, izbucneşte într-un imn plin de bucurie, care ne încântă şi mai mult astăzi: Gândul acesta să fie în voi care era şi în Cristos Isus, care, Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o ştirbire a fi el întocmai cu Dumnezeu, ci s-a deşertat pe sine, chip de rob luând, făcându-se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare aflându-se ca un om, s-a smerit pe sine, ascultător făcându-se până la moarte, şi încă moarte pe cruce⁸.

Isus Cristos, Domnul nostru, foarte des ne propune în predicile sale exemplul umilinţei sale: Învăţaţi de la mine, că sunt blând şi smerit cu inima⁹. Pentru ca tu şi eu să ştim că nu există alt drum, că doar cunoaşterea sinceră a nimicniciei noastre cuprinde în sine forţa de a atrage spre noi harul. Pentru noi, Isus a venit să sufere foame şi să dea de mâncare, a venit să simtă sete şi să dea de băut, a venit să se îmbrace cu mortalitatea noastră şi să ne îmbrace cu nemurirea, a venit sărac pentru a ne face bogaţi¹⁰.