Lista numerelor

Puterea vindecătoare a propriilor slăbiciuni

Voi, ca şi mine, vă descoperiţi în fiecare zi plini de greşeli, dacă vă examinaţi cu îndrăzneală în faţa lui Dumnezeu. Când luptăm pentru a le îndepărta, cu ajutorul divin, le lipseşte importanţa decisivă şi le depăşim, chiar dacă pare că niciodată nu reuşim să le smulgem din rădăcini complet. În plus, dincolo de aceste slăbiciuni, tu vei contribui la corectarea marilor lipsuri ale altora, atâta timp cât te vei strădui să răspunzi harului lui Dumnezeu recunoscându-te la fel de slab ca ei – capabil de toate erorile şi de toate ororile –, vei fi mai înţelegător, mai delicat şi, în acelaşi timp, mai exigent, pentru ca toţi să ne hotărâm să îl iubim pe Dumnezeu din toată inima.

Creştinii, fiii lui Dumnezeu, trebuie să îi ajutăm pe ceilalţi, punând în practică cu cinste ceea ce acei ipocriţi îi şopteau cu viclenie Învăţătorului: Nu te uiţi cum arată omul¹². Altfel spus, vom respinge total favorizarea anumitor persoane – ne interesează toate sufletele! – deşi, logic, trebuie să începem prin a ne ocupa de aceia pe care, printr-o împrejurare sau alta – şi din motive pur omeneşti, în aparenţă – Dumnezeu i-a adus alături de noi.

Drumul se termină la sosirea în sat, şi celor doi care – fără să-şi dea seama – au fost atinşi în străfundul sufletului de cuvântul şi dragostea lui Dumnezeu făcut om, le pare rău că pleacă. Pentru că Isus îi salută şi dădu să meargă mai departe⁴³. Domnul nostru nu se impune niciodată. Vrea să îl chemăm liberi, de când am întrevăzut puritatea dragostei, pe care ne-a pus-o în suflet. Trebuie să-l reţinem cu forţă şi să îl rugăm: Rămâi cu noi, căci se lasă seara şi ziua e de acum pe sfârşite⁴⁴, se face noapte.

Aşa suntem: mereu puţin îndrăzneţi, poate din lipsă de sinceritate, sau poate din pudoare. În adânc, gândim: Rămâi cu noi, pentru că ne dau târcoale în suflet tenebrele, şi doar tu eşti lumină, doar tu poţi linişti această nelinişte care ne consumă. Pentru că între lucrurile frumoase, oneste, să nu-l ignorăm pe cel care este cel dintâi: să-l avem mereu pe Dumnezeu⁴⁵.

Şi Isus rămâne. Ni se deschid ochii, ca aceia ai lui Cleopa şi ai însoţitorului lui, când Isus împarte pâinea; şi chiar dacă el dispare din vederea noastră, vom fi în stare să începem din nou drumul – când se face noapte –, pentru a le vorbi celorlalţi despre el, pentru că atâta bucurie nu încape într-un singur piept.

Drumul spre Emaus. Dumnezeul nostru a umplut de dulceaţă acest nume. Iar Emaus este lumea întreagă, pentru că Domnul a deschis drumurile divine ale pământului.

Cu sfinţii îngeri

Îi cer Domnului ca, în timpul şederii noastre pe acest pământ, aici, să nu ne îndepărtăm niciodată de călătorul divin. Pentru aceasta, să creştem, de asemenea, prietenia noastră cu sfinţii îngeri păzitori. Toţi avem nevoie de multă companie: compania cerului şi a pământului. Fiţi devotaţi sfinţilor îngeri! Este foarte omenească prietenia, dar, de asemenea, este foarte divină; la fel ca viaţa noastră, care este divină şi omenească. Vă amintiţi ce spune Domnul? Eu nu vă mai chem servitori, ci prieteni⁴⁶. Ne învaţă să avem încredere în prietenii lui Dumnezeu, care sunt deja în cer, şi în creaturile care convieţuiesc cu noi, şi în acelea care par îndepărtate de Domnul, pentru a le atrage pe calea cea bună.

Voi încheia repetând ceea ce le-a spus sfântul Paul colosenilor: Nu încetăm să ne rugăm pentru voi şi să cerem să vă fie dată din plin cunoaşterea voinţei lui, cu toată înţelepciunea şi înţelegerea spirituală⁴⁷. Înţelepciunea o primim prin rugăciune, prin contemplaţie, prin lucrarea Duhului Sfânt în suflet.

Ca să duceţi o viaţă vrednică de Domnul, întru totul pe placul lui, să daţi rod prin orice faptă bună, să înaintaţi în cunoaşterea lui Dumnezeu, să fiţi întăriţi în toate, potrivit cu slăvita sa putere, în vederea unei răbdări şi îndurări desăvârşite, cu bucurie aducându-i mulţumire Tatălui, care ne-a învrednicit să fim părtaşi în lumină la moştenirea sfinţilor. El ne-a smuls de sub puterea întunericului şi ne-a strămutat în împărăţia Fiului său preaiubit⁴⁸.