Lista numerelor

Recunoşti că eşti mizerabil. Eşti, într-adevăr. — Cu toate acestea — mai mult chiar: tocmai de aceea — te-a căutat Dumnezeu.

   — Întotdeauna întrebuinţează instrumente disproporţionate: pentru a se vedea că „opera“ este a Sa.

   — Ţie nu-ţi cere decât docilitate.

De ce laşi aceste unghere în inima ta? — Atâta timp cât nu te dăruieşti cu totul, zadarnic pretinzi a-l aduce pe altul.

   — Biată unealtă ce eşti!

Fii instrument: de aur sau de oţel, de platină sau de fier… mare sau mic, delicat sau grosolan…

   — Toate sunt de folos: fiecare cu menirea sa proprie. Ca în cele materiale: cine s-ar încumeta să spună că e mai puţin trebuincios ferăstrăul de mână al tâmplarului decât cleştele chirurgului?

   — Datoria ta este să fii un instrument.

Bine. Ei, şi? — Nu înţeleg cum poţi da înapoi de la această lucrare pentru suflete — de nu din trufie ascunsă: te crezi desăvârşit —, căci focul lui Dumnezeu care te-a atras, pe lângă lumina şi căldura ce te entuziasmează, degajă uneori şi fumul slăbiciunii instrumentelor.

Muncă… este. — Instrumentele nu pot fi mucegăite. — Reguli există, de asemenea, pentru a împiedica mucegaiul şi rugina. — Ajunge doar să le întrebuinţezi.

Deja poţi să înlături aceste gânduri trufaşe: eşti ca penelul în mâna artistului. — Şi nimic mai mult.

   —Spune-mi, la ce foloseşte un penel, dacă pictorul nu-l mânuieşte?

Ascultaţi, precum ascultă unealta de mâinile artistului — şi nu se opreşte să se întrebe de ce face aşa sau altcumva —, siguri că niciodată nu vi se va cere ceva care să nu fie bun şi întru toată mărirea lui Dumnezeu.

Mi s-a spus că ai „har“, „lipici“ pentru a atrage suflete pe calea ta.

   Mulţumeşte-i Domnului pentru acest dar: de a fi un instrument în căutarea de instrumente!