Lista numerelor

De ce te dor supoziţiile false pe seama ta? — Tu chiar ai ajunge şi mai departe, dacă te-ar lăsa Dumnezeu. — Perseverează în bine şi ridică din umeri.

Eşti curios şi întrebi mereu, eşti iscoditor şi stai la pândă: nu-ţi este ruşine să fii atât de puţin bărbat, chiar şi în defecte? — Fii bărbat: şi dorinţa de a şti despre ceilalţi transform-o în dorinţa şi în realitatea, de a te cunoaşte pe tine însuţi.

Mulţumeşte, ca pentru o favoare foarte specială, această sfântă aversiune pe care o simţi faţă de tine însuţi.

Ia această hotărâre fermă şi precisă: aminteşte-ţi, atunci când primeşti onoruri şi laude, de ceea ce te face să te ruşinezi şi să roşeşti.

   Aceasta e partea ta; lauda şi mărirea sunt pentru Dumnezeu.

Să te distrezi. — Ai nevoie să te distrezi!… deschizând mult ochii pentru ca să intre bine în ei imaginile lucrurilor, sau închizându-i aproape, datorită miopiei tale…

   Închide-i de tot!: trăieşte viaţa interioară şi vei vedea, într-un colorit şi relief nebănuit, minunile unei lumi mai bune, unei lumi noi: şi vei fi în relaţie cu Dumnezeu… şi-ţi vei cunoaşte nimicnicia… şi te vei îndumnezei… cu o îndumnezeire care, apropiindu-te de Tatăl tău ceresc, te va înfrăţi mai mult cu fraţii tăi, oamenii.

Alungă de la tine disperarea pe care ţi-o dă cunoaşterea propriei tale mizerii. — E adevărat: din punctul de vedere al prestigiului economic, eşti un zero… din punctul de vedere al prestigiului social, alt zero… şi altul din punctul de vedere al virtuţilor şi altul din cel al talentului…

   Dar, la stânga acestor negative, se află Cristos… Şi ce cifră incomensurabilă rezultă!

Când percepi aplauzele triumfului, să-ţi sune în urechi şi râsetele pe care le-ai provocat cu nereuşitele tale.

Nu-ţi dori a fi ca acea morişcă aurită de pe vârful clădirii celei înalte: oricât ar străluci şi oricât de sus s-ar afla, n-are nimic a face cu soliditatea clădirii.

   — Mai bine ai fi ca o piatră veche de construcţie ascunsă în temelie, sub pământ, unde nimeni nu te vede: datorită ţie, casa nu se va prăbuşi.

Cu cât mai mult mă vor înălţa, Isuse, smereşte-mă mai mult în inimă, făcându-mă să ştiu ce am fost şi ce voi fi, dacă tu mă părăseşti.

Nu uita că eşti… depozitul de gunoi. — De aceea, dacă Grădinarul Divin te alege, şi te freacă, şi te curăţă… şi te umple de flori minunate… nici parfumul şi nici culoarea, care-ţi înfrumuseţează urâţenia, nu trebuie să te facă trufaş.

   — Smereşte-te: nu ştii că eşti lada deşeurilor?

Când te vei vedea cum eşti, ţi se va părea firesc să fii dispreţuit.

Dacă te-ai cunoaşte, te-ai bucura să ştii că eşti dispreţuit şi inima ţi-ar plânge în faţa proslăvirii şi laudei.

Dacă ai acţiona conform impulsurilor pe care le simţi în inimă şi celor pe care ţi le dictează raţiunea, ai fi mereu prosternat, cu faţa la pământ, ca un vierme murdar, urât şi demn de dispreţ… în faţa — acestui Dumnezeu! — care atât de mult te suportă.

Trufie… tu? De ce?