Lista numerelor

Ce durere este să constaţi cum înţeleg unii să facă milostenia: câţiva bănuţi sau câteva zdrenţe. S-ar spune că nu au citit Evanghelia.

Mergi drept la ţintă: ajută oamenii să se formeze cu suficientă credinţă şi tărie pentru ca generoşi, din timpul vieţii, să se desprindă de cele trebuincioase.

– Molaticilor explică-le că este prea puţin nobil, prea puţin elegant, chiar din punct de vedere pur omenesc, să aştepte sfârşitul, adică momentul din care, prin forţa lucrurilor, nu mai pot lua nimic cu ei.

Adevăratul creştin este totdeauna gata să apară în faţa lui Dumnezeu. Pentru că – dacă luptă pentru a trăi ca un om al lui Cristos – este în fiecare clipă pregătit să-şi îndeplinească datoria.

Senin în faţa morţii: iată cum te vreau! – Nu cu stoicismul rece al unui păgân, ci cu fervoarea unui copil al lui Dumnezeu, care ştie că viaţa se schimbă, nu se sfârșește. – A muri?... A trăi!

Un doctor în drept şi în filologie se pregătea pentru un concurs pentru a deveni profesor la Universitatea din Madrid. Două cariere strălucite, parcurse strălucit.

Am primit un mesaj de la el: era bolnav şi dorea să mă duc să-l văd. Am ajuns la pensiunea unde locuia. – „Părinte, mor!”, aşa m-a salutat. L-am îmbărbătat cu afecţiune. A vrut să facă o spovedanie generală. Şi a murit în noaptea aceea.

Un arhitect şi un medic m-au ajutat să-l învelesc în giulgiu. – Şi, la vederea acelui trup tânăr, care începea să se descompună repede… toţi trei am căzut de acord: cele două cariere universitare nu valorau nimic, în comparaţie cu cariera definitivă pe care, bun creștin, tocmai o obținuse.

Totul se repară, în afară de moarte… Şi moartea repară totul.

Moartea va veni, inexorabilă. Așadar, cât este de van a-ți centra existenţa pe această viaţă! Priveşte cât suferă toţi aceştia, bărbaţi şi femei. Pe unii, pentru că viaţa se termină, îi doare că o părăsesc; pe alții, pentru că ea durează, îi plictiseşte… În niciun caz nu își are locul ideea falsă de a justifica trecerea noastră pe acest pământ drept un scop în sine.

Trebuie să părăsim această logică şi să ne ancorăm bine în cealaltă: logica veşnică. Este nevoie de o schimbare totală: să ne golim de noi înşine, de motivele egocentrice, care sunt perimate, pentru a renaşte în Cristos, care este veşnic.

Când te gândeşti la moarte, să nu-ţi fie teamă, în pofida păcatelor tale… Căci El ştie bine că tu Îl iubeşti… şi ştie bine din ce lut eşti făcut.

– Dacă Îl cauţi, El te va întâmpina, precum tatăl îl întâmpină pe fiul risipitor: dar trebuie să-L cauţi cu adevărat!

«Non habemus hic manentem civitatem» – locuinţa noastră definitivă nu este pe acest pământ. – Şi, pentru ca să nu uităm, acest adevăr ne apare crud, câteodată, în ceasul morţii: lipsă de înţelegere, persecuţie, dispreţ… – Şi, totdeauna, singurătatea, pentru că – chiar dacă am fi înconjurați de afecţiune – fiecare moare singur.

– Să desfacem toate otgoanele! Să ne pregătim mereu pentru această trecere, care ne va conduce la prezenţa veşnică a Preasfintei Treimi.

Te-ai consolat cu ideea că viața înseamnă a ne cheltui, a arde în serviciul lui Dumnezeu. – Astfel, cheltuindu-ne în întregime pentru El, va veni eliberarea morții, care ne va aduce stăpânirea Vieții.

Un prieten preot lucra cu gândul la Dumnezeu, agăţat de mâna Lui părintească și ajutându-i pe ceilalţi să asimileze ideile esenţiale. De aceea, îşi spunea: când o să mori, totul va fi bine, pentru că El va continua să se ocupe de tot.

Nu face din moarte o tragedie, pentru că nu este! Numai nişte copii indiferenţi nu se bucură să își întâlnească părinţii.

Aici pe pământ, totul nu este decât un pumn de ţărână. Gândeşte-te la milioanele de persoane „importante” care au murit „de curând”, de care nu-și mai amintește nimeni.