Prolog

Aceste rânduri nu sunt scrise pentru femeiuşti. – Ele sunt scrise pentru bărbaţi adevăraţi, bărbaţi... întru totul, cărora, fără îndoială, le-a fost dat să-şi înalţe inima către Domnul, strigându-i împreună cu Psalmistul: Notam fac mihi viam in qua ambulem; quia ad te levavi animam meam. – Arată-mi calea pe care trebuie să umblu, căci la Tine îmi înalţ sufletul. (Ps 142, 8).

Trebuie să încredinţez acestor bărbaţi o taină care ar putea foarte bine să fie începutul drumului pe care Cristos vrea să-i facă să-l străbată.

Prietene: dacă vrei să fii mare, fă-te mic.

Pentru a fi mic, trebuie să crezi cum cred copiii, să iubeşti cum iubesc copiii, să te abandonezi cum se abandonează copiii..., să te rogi cum se roagă copiii.

Şi toate acestea sunt necesare pentru a pune în practică ideile pe care vreau să ţi le dezvălui în rândurile ce urmează:

Începutul drumului, al cărui capăt este să fii complet nebun după Isus, este o dragoste încrezătoare față de Sfânta Maria.

– Vrei s-o iubeşti pe Sfânta Fecioară? – Ei bine, frecventeaz-o! – Cum? – Rugându-te bine Rozariul.

Da, dar în Rozariu... repetăm mereu aceleaşi lucruri! – Mereu aceleaşi lucruri? Şi cei care se iubesc, nu-și spun şi ei mereu aceleaşi lucruri unul altuia?... Monotonia Rozariului tău nu vine oare din aceea că, în loc să pronunţi cuvinte, ca un om, scoţi sunete ca un animal, cu spiritul îndepărtat de Dumnezeu? – Şi mai ascultă ceva: misterul asupra căruia vom contempla este indicat înaintea fiecărei decade.

– Iar tu... oare ai contemplat vreodată aceste mistere?

Fă-te mic. Vino cu mine şi – acesta este punctul central al confidenței mele – vom trăi viaţa lui Isus, Maria şi Iosif.

În fiecare zi îi vom sluji cu ceva. Le vom asculta conversaţiile de familie. Îl vom vedea crescând pe Mesia. Îi vom admira cei 30 de ani de viaţa ascunsă... Vom fi de față la Patimile şi Moartea sa... Vom fi orbiţi de slava Învierii sale... Într-un cuvânt: nebuni de Iubire (şi nu e altă iubire decât Iubirea) vom contempla toate clipele vieţii lui Isus Cristos.