Mama noastră

Copiii, mai ales când sunt încă mici, tind să se întrebe ce au de făcut pentru ei părinţii lor, uitând în schimb obligaţiile de pietate filială. Suntem copii, de obicei foarte interesaţi, deşi acest comportament – deja am constatat acest lucru –, nu pare să le intereseze prea mult pe mame, pentru că au suficientă dragoste în inimile lor şi iubesc cu cea mai mare duioşie: cea care se dăruieşte fără să aştepte răspuns.

Aşa se întâmplă, de asemenea, cu sfânta Maria. Dar azi, la sărbătoarea Maternităţii ei Divine, trebuie să ne străduim să o celebrăm mai profund. Trebuie să ne doară, dacă le descoperim, momentele de lipsă de delicateţe faţă de această mamă bună. Vă întreb – şi mă întreb şi pe mine – cum o onorăm?

Să ne întoarcem din nou la experienţa de fiecare zi, la relaţia cu mamele noastre de pe pământ. Mai presus de toate, ce doresc de la copiii lor, care sunt carne din carnea lor şi sânge din sângele lor? Cel mai mare vis este să îi aibă aproape. Când copiii cresc şi nu este posibil să rămână lângă ele, aşteaptă cu nerăbdare veşti de la ei, le emoţionează tot ce li se întâmplă: de la o boală uşoară până la evenimentele cele mai importante.