Cât de mult ar creşte în noi virtuţile supranaturale, dacă am reuşi să ne apropiem cu adevărat de Maria, care este mama noastră! Să nu ne sfiim să repetăm în timpul zilei – cu inima, fără să fie nevoie de cuvinte – mici rugăciuni, iaculatorii. Devoţiunea creştină a reunit multe dintre aceste elogii înflăcărate în litaniile care însoţesc sfântul Rozariu. Dar fiecare este liber să le amplifice, adresându-i noi laude, spunându-i ceea ce – dintr-o sfântă pudoare pe care ea o înţelege şi o aprobă – nu îndrăznim să spunem cu voce tare.

Te sfătuiesc – în încheiere – să faci, dacă nu ai făcut-o încă, experienţa ta particulară a dragostei materne a Mariei. Nu este suficient să ştii că ea este mama, să o consideri astfel, să vorbeşti astfel despre ea. Este mama ta şi tu eşti fiul ei; te iubeşte ca şi cum ai fi unicul ei copil în această lume. Trateaz-o ca atare: povesteşte-i tot ce ţi se întâmplă, onoreaz-o, iubeşte-o. Nimeni nu o va face pentru tine, la fel de bine ca tine, dacă tu nu o faci.

Te asigur că, dacă porneşti pe acest drum, vei găsi imediat toată dragostea lui Cristos: şi te vei implica în această viaţă inefabilă a lui Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Duhul Sfânt. Vei căpăta putere să îndeplineşti perfect voinţa lui Dumnezeu, te vei umple de dorinţa de a-i sluji pe toţi oamenii. Vei fi creştinul care uneori visezi că eşti: cu multe opere de caritate şi drept, vesel şi puternic, înţelegător cu ceilalţi şi exigent cu tine însuţi.

Aceasta, şi nu alta, este tăria credinţei noastre. Să mergem la sfânta Maria, pentru ca ea să ne însoţească cu paşi fermi şi constanţi.