Sunt mii de moduri de a te ruga, vă spun din nou. Fiii lui Dumnezeu nu au nevoie de o metodă, elaborată pe etape şi artificială, pentru a se adresa Tatălui lor. Dragostea este inventivă, iscusită; dacă iubim, vom şti să descoperim căi personale, intime, care să ne ducă la acest dialog continuu cu Domnul.

Ar vrea Dumnezeu ca toate asupra cărora am meditat astăzi să nu treacă pe lângă sufletul nostru ca o furtună de vară: patru picături de ploaie, apoi soarele şi din nou seceta. Această apă a lui Dumnezeu trebuie să se oprească, să ajungă la rădăcini şi să dea rod de virtuţi. Aşa vor trece anii noştri – zile de muncă şi de rugăciune –, în prezenţa Tatălui. Dacă ne lipsesc forţele, vom recurge la dragostea sfintei Maria, învăţătoare a rugăciunii; şi la sfântul Iosif, tată purtător de grijă, pe care îl venerăm atât de mult, care este cel care în această lume a tratat-o cel mai intim pe Maica lui Dumnezeu şi – după sfânta Maria – pe Fiul său divin. Iar ei îi vor prezenta slăbiciunea noastră lui Isus, pentru ca el să o transforme în forţă.