Lista numerelor

Cât de mult ar creşte în noi virtuţile supranaturale, dacă am reuşi să ne apropiem cu adevărat de Maria, care este mama noastră! Să nu ne sfiim să repetăm în timpul zilei – cu inima, fără să fie nevoie de cuvinte – mici rugăciuni, iaculatorii. Devoţiunea creştină a reunit multe dintre aceste elogii înflăcărate în litaniile care însoţesc sfântul Rozariu. Dar fiecare este liber să le amplifice, adresându-i noi laude, spunându-i ceea ce – dintr-o sfântă pudoare pe care ea o înţelege şi o aprobă – nu îndrăznim să spunem cu voce tare.

Te sfătuiesc – în încheiere – să faci, dacă nu ai făcut-o încă, experienţa ta particulară a dragostei materne a Mariei. Nu este suficient să ştii că ea este mama, să o consideri astfel, să vorbeşti astfel despre ea. Este mama ta şi tu eşti fiul ei; te iubeşte ca şi cum ai fi unicul ei copil în această lume. Trateaz-o ca atare: povesteşte-i tot ce ţi se întâmplă, onoreaz-o, iubeşte-o. Nimeni nu o va face pentru tine, la fel de bine ca tine, dacă tu nu o faci.

Te asigur că, dacă porneşti pe acest drum, vei găsi imediat toată dragostea lui Cristos: şi te vei implica în această viaţă inefabilă a lui Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Duhul Sfânt. Vei căpăta putere să îndeplineşti perfect voinţa lui Dumnezeu, te vei umple de dorinţa de a-i sluji pe toţi oamenii. Vei fi creştinul care uneori visezi că eşti: cu multe opere de caritate şi drept, vesel şi puternic, înţelegător cu ceilalţi şi exigent cu tine însuţi.

Aceasta, şi nu alta, este tăria credinţei noastre. Să mergem la sfânta Maria, pentru ca ea să ne însoţească cu paşi fermi şi constanţi.

Umanitatea preasfântă a lui Cristos

Cum putem depăşi aceste neplăceri? Cum vom reuşi să ne întărim în acea hotărâre, care începe să ni se pară foarte apăsătoare? Inspirându-ne din modelul pe care ni-l arată preasfânta Fecioară, mama noastră: un drum foarte lat, care în mod necesar trece prin Isus.

Pentru a ne apropia de Dumnezeu trebuie să o luăm pe drumul drept, care este umanitatea preasfântă a lui Cristos. Pentru aceasta, recomand mereu să se citească acele cărţi care relatează patimile Domnului. Aceste scrieri, pline de sinceră pietate, ni-l aduc în minte pe Fiul lui Dumnezeu, om ca şi noi şi Dumnezeu adevărat, care iubeşte şi suferă în trupul său pentru mântuirea lumii.

Să ne oprim asupra uneia dintre devoţiunile cele mai răspândite între creştini, rugăciunea sfântului Rozariu. Biserica ne îndeamnă să contemplăm misterele: pentru ca să se întipărească în mintea şi în imaginaţia noastră, cu bucuria, durerea şi gloria sfintei Maria, exemplul uimitor al Domnului, în cei treizeci de ani ascunşi ai săi, în cei trei ani în care a predicat, în patimile sale cumplite şi în glorioasa sa înviere.

A-l urma pe Cristos: acesta este secretul. Să-l însoţim atât de aproape, încât să trăim cu el, ca acei primi doisprezece; atât de aproape, încât să ne identificăm cu el. Nu vom întârzia să afirmăm, dacă nu am pus obstacole în calea harului, că ne-am îmbrăcat cu Domnul nostru Isus Cristos¹². Se reflectă Domnul în comportarea noastră, ca într-o oglindă. Dacă oglinda este aşa cum trebuie, va capta chipul plin de blândeţe al Mântuitorului nostru, fără a-l desfigura, fără a-l schimonosi: iar ceilalţi vor avea posibilitatea de a-l admira, de a-l urma.

Cu sfinţii îngeri

Îi cer Domnului ca, în timpul şederii noastre pe acest pământ, aici, să nu ne îndepărtăm niciodată de călătorul divin. Pentru aceasta, să creştem, de asemenea, prietenia noastră cu sfinţii îngeri păzitori. Toţi avem nevoie de multă companie: compania cerului şi a pământului. Fiţi devotaţi sfinţilor îngeri! Este foarte omenească prietenia, dar, de asemenea, este foarte divină; la fel ca viaţa noastră, care este divină şi omenească. Vă amintiţi ce spune Domnul? Eu nu vă mai chem servitori, ci prieteni⁴⁶. Ne învaţă să avem încredere în prietenii lui Dumnezeu, care sunt deja în cer, şi în creaturile care convieţuiesc cu noi, şi în acelea care par îndepărtate de Domnul, pentru a le atrage pe calea cea bună.

Voi încheia repetând ceea ce le-a spus sfântul Paul colosenilor: Nu încetăm să ne rugăm pentru voi şi să cerem să vă fie dată din plin cunoaşterea voinţei lui, cu toată înţelepciunea şi înţelegerea spirituală⁴⁷. Înţelepciunea o primim prin rugăciune, prin contemplaţie, prin lucrarea Duhului Sfânt în suflet.

Ca să duceţi o viaţă vrednică de Domnul, întru totul pe placul lui, să daţi rod prin orice faptă bună, să înaintaţi în cunoaşterea lui Dumnezeu, să fiţi întăriţi în toate, potrivit cu slăvita sa putere, în vederea unei răbdări şi îndurări desăvârşite, cu bucurie aducându-i mulţumire Tatălui, care ne-a învrednicit să fim părtaşi în lumină la moştenirea sfinţilor. El ne-a smuls de sub puterea întunericului şi ne-a strămutat în împărăţia Fiului său preaiubit⁴⁸.

Fie ca mama lui Dumnezeu şi mama noastră să ne protejeze, cu scopul ca fiecare dintre noi să poată sluji Biserica în plenitudinea credinţei, cu darurile Duhului Sfânt şi cu viaţa contemplativă. Fiecare îndeplinind îndatoririle personale care îi revin; fiecare cu meseria şi cu profesia sa şi, îndeplinind obligaţiile stării sale, să îl mărească cu bucurie pe Domnul.

Iubiţi Biserica, slujiţi-o cu bucuria conştientă a celui care a ştiut să se hotărască pentru această slujire din dragoste. Şi dacă am vedea că unii merg fără speranţă, precum cei doi din Emaus, să ne apropiem cu credinţă – nu în nume propriu, ci în numele lui Cristos –, pentru a-i asigura că promisiunea lui Isus nu poate să nu se îndeplinească, a-i asigura că el veghează asupra miresei sale mereu, că nu o abandonează. Că vor trece tenebrele, pentru că suntem fii ai luminii⁴⁹ şi suntem chemaţi la viaţa veşnică.

El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai exista. Nu va mai fi nici plâns, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut. Cel care stătea pe scaunul de domnie a zis: Iată, eu fac toate noi. Şi a spus: Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt sigure şi adevărate. Apoi mi-a zis: S-a sfârşit! Eu sunt alfa şi omega, începutul şi sfârşitul. Celui care îi este sete, îi voi da să bea fără plată din izvorul apei vieţii. Cel care va birui şi va moşteni aceste lucruri, eu îi voi fi Dumnezeu şi el îmi va fi fiu⁵⁰.